Psihodinamica suicidului
de Razvan Pleteriu
Multe boli psihiatrice diferite pot culmina cu deznodamantul tragic al sinuciderii. Sinuciderea este cel mai des asociata cu tulburari afective majore. Determinantii comportamentali suicidari pot fi atat biologici, cat si psihologici. In anumite situatii, toate modalitatile de tratament somatic disponibile trebuie sa fie folosite agresiv in paralel cu abordarea psihoterapeutica. In multe cazuri, doar psihoterapia nu este suficienta pentru pacientii severi suicidari.
Conform intelegerii sale asupra depresiei, Freud a pesupus ca Eul se poate ucide singur doar daca se trateaza pe el insusi ca pe un obiect al iubirii, asa ca a postulat ca suicidul rezulta din impulsuri ucigase deplasate, adica dorintele distructive fata de un obiect al iubirii internalizat sunt redirectionate impotriva sinelui. Viziunea lui Karl Menninger asupra suicidului era ceva mai complexa. El credea ca exista cel putin trei dorinte care pot contribui la un act suicidar: dorinta de a ucide, dorinta de a fi ucis si dorinta de a muri. Dorinta de a ucide poate fi directionata nu doar spre un obiect al iubirii intern. Experienta clinica confirma tot mereu faptul ca suicidul este adesea destinat distrugerii vietilor supravietuitorilor. De exemplu, pacientii depresivi simt adesea ca sinuciderea este singura razbunare satisfacatoare impotriva parintilor. Partenerul unui pacient poate fi, in acelasi fel, “tinta” sinuciderii.
In alte cazuri, agresivitatea joaca un rol mult mai modest in motivarea suicidului. Fenichel observa ca suicidul poate insemna o implinire a unei dorinte de reunire, adica o reunire vesela si magica cu o persoana iubita si pierduta sau o unire narcisica cu o figura a Supra-eului iubitor. Pierderea unei persoane iubite sta adesea in spatele comportamentului suicidar si multi pacienti suicidari dau dovada de puternice dorinte de dependenta fata de o persona perduta. Din acest punct de vedere, suicidul poate fi o dorinta regresiva de reunire cu o figura materna pierduta. Un proces patologic de doliu este implicat adesea in sinucideri, mai ales la acelea care se intampla la comemorarea mortii cuiva iubit. Cercetarile au demonstrat, de exemplu, ca exista o corelatie statistic seminificativa intre sinucidere si comemorarea mortii unui parinte.
ce inseamna?
Acu vin eu si intreb cine intra in categoria sinucigasilor reali? Ca eu as avea 2 variante de raspuns aici.CEi care s-au sinucis o categorie si alta ar fi cei de dinainte plus cei care au incercat.
)
Eu as intra in categoria a2-a si tre sa comentez cate ceva si din perspectiva celui incercat
Eu cand mi-a trecut mie prima oara prin cap ideea de suicid era cumva de a manipula,ma gandeam ca asa imi voi schimba parintii le voi da o lectie.Apoi in timp mi-am pierdut dorinta de viata,si ma simteam o povara pt parintii mei,care ii uram atat de mult.(nu zic ca acum nu ii mai urasc....da doar in anumite momente si atunci cred ca merita
Uite acum daca stau sa ma gandesc la moarte imi este frica,ma gandesc ca am atatea de facut si o gramada de vise si ca vreau copii si o cariera si toate cele,dar atunci ma gandeam cemare lucru,mori si gata si asa nu exista motiv pt care traim.Doar ca sa ne inmultim si sa populam pamantul,si sa devenim o povara.
Ce vreau eu sa zic cu asta e ca de la acea dorinta de manipulare ,de schimbare a cuiva am ajuns la pierdereaa poftei de viata,la ceea ce acum nu mi-as mai dori niciodata nici in cel mai mare cosmar sa mai se intample. Si chiar daca este zis si ca o metoda de santaj trebuie luata in seama si studiata cu grija situatia,pentru ca exista chiar o problema cand se ajunge la astfel de amenintari.Sa mor.Si probabil daca nu se intampla o minune sa vina cineva acasa eram.Pt ca eu mi-am calculat destul de bine aceasta tentativa,nu trebuia sa vina nimeni acasa,stiam exact cand vor veni,le lasasel si un mic bilet.Sumbru nu? Stiu acu mi se face pielea gainii,dar cateodata se ajunge si la astfel de stari deloc frumoase
Post new comment