Tendinta antisociala - Perspectiva psihanalitica a lui D.W.Winnicott

Tendinta antisociala - Perspectiva psihanalitica a lui D.W.Winnicott
de Razvan Pleteriu

Donald Winnicott, pediatru si psihanalist, a fost fondatorul psihanalizei copilului in Marea Britanie.Cu greu ar putea fi gandita psihanaliza contemporana, atat in teorie cat si in practica, in termeni care sa excluda viziunea lui Winnicott. Daca Freud a inventat o disciplina de un ajutor real pacientilor si care aducea succese nebanuite profesionistilor acesteia, Winnicott reuseste sa o transforme si in ceva inteligibil pentru toata lumea.

Simplitatea ipotezelor pe care le propune, par atat de apropiate simtului comun, incat dau iluzia de a fi adevaruri pe care le cunoastem dintotdeauna, doar ca nu am avut cuvinte sa le exprimam.

Trebuie spus ca in aceasta prezentare ne referim la tendinta antisociala si nu la delicventa.Motivul este acela ca apararea antisociala organizata este supraincarcata de beneficiu secundar si de reactii sociale care fac dificila atingerea de catre investigator a nucleului acesteia. Este important, pentru intelegerea conceptului lui Winnicott, sa fim atenti nu atat asupra comportamentului cat asupra radacinilor tulburarilor de comportament, ce se pot intinde oriunde intre normalitate si delicventa. Tendinta antisociala poate fi studiata si la copilul sanatos pe care il aveti acasa, atunci cand la varsta de doi ani ia o moneda din poseta mamei.

Referitor la natura tendintei antisociale autorul considera ca aceasta nu este un diagnostic si ca nu se poate compara in mod direct cu alti termeni diagnostici cum ar fi nevroza sau psihoza. Tendinta antisociala poate fi descoperita intr-un individ normal, sau intr-unul care este nevrotic sau psihotic.

Tendinta antisociala isi are intotdeauna originea intr-o deprivare si reprezinta incercarea copilului de a ajunge din nou in momentele dinaintea ei, la starea de lucruri in care toate mergeau bine. O alta caracteristica este faptul ca tendinta antisociala contine un element care obliga mediul sa fie important. Copilul prin pulsiunile lui obliga pe cineva sa ia atitudine. Este sarcina terapeutului de a se implica in aceasta pulsiune a copilului , iar munca este facuta in termeni de gestionare, toleranta si intelegere.