Copilul si televizorul
de Razvan Pleteriu
Cand copiii sunt in fata televizorului culoarea le dispare de pe fata, inimile bat repede, respiratia devine profunda si rara, ei sunt literalmente in transa, dar nu ca o reactie la ceva din camera. Daca spui ceva sau strigi un copil in aceasta stare nu-ti va raspunde. Este “vrajit”: televizorul este mai puternic decat parintele. Cand se termina emisiunea, va etala pretul fizic pe care il plateste, cu topaieli si comportament iritabil, uneori chiar si cu plansete. Parintelui ii este greu sa ajunga in vreun fel la copil. Copilul trebuie sa elimine mesajul suprastimulant, dar cu ce pret?
(cautari frecvente despre copiii si televizorul)
La o varsta mica, copilul ar putea confunda agresiunea de pe ecran cu ce ar putea sa i se intample lui. La trei ani, copilul nu a dezvoltat aparari sau control pentru spaimele induse de imagini care nu vin din lumea lui, ci din imaginatia adultilor. Parintii trebuie sa limiteze timpul copiilor la televizor, trebuie sa monitorizeze la ce se uita si trebuie sa stie continutul emisiunii. Cand copilul se uita la televizor, ar trebui ca parintii sa stea cu el cat mai mult posibil.
Indiferent cat de impotriva sunt parintii cu privire la arme si comportamente agresive, armele si agresivitatea sunt o preocupare centrala a copiilor in jurul varstei de cinci ani. Televizorul si computerele intaresc aceasta agresivitate, iar imaginile si sunetele vii nu mai lasa loc imaginatiei in jocurile cu fantezia ale copilului. Acum se stie, din nenumarate studii, ca la copii, comportamentele agresive de gen razboinic, se produc cu precadere dupa vizionarea unor filme despre razboi.
Iata cateva sfaturi ale Academiei de Pediatrie din America:
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Foarte bune recomandari
Foarte bune recomandarile Academiei de Pediatrie. As mai adauga ca folosirea butonului de OFF este benefica,chiar si atunci cand este folosit in exces.
Nici in camera fetitei mele nu exista TV/calculator. In schimb are chitara,orga,flaut,jucarii,birou si bilbliteca.TV-ul este doar pentru weekend,si asta atunci cand nu avem alceva mai bun de facut.Somnul e iarasi foarte important.
Si cine spune ca ar trebui lasati in fata TV-ului mai ales cand stii deja ce fel de "desene animate" vor viziona copii?Oricum,dupa parerea mea TV-ul este modul in care se pot introduce in creier cele mai nenorocite mesaje,fara ca macar sa fii constient de ele.Si mi se pare ca se bazeaza pe inducerea FRICII."Daca nu cumperi de la mine atunci faci bube in cap si o sa fii gras, urat si necajit toata viata"
agresivitatea copiilor si televizorul
si eu ca parinte ma confrunt des cu agresivitatea copiilor care este declansata si stimulata de televizor.
Cei care nu aveti copii mici poate ca nu stiti cum arata desenele animate din ziua de astazi: monstri care zdrobesc tot, ameninta, vorbesc urat. Singura grija a personajelor pozitive (pe care nici nu le mai deosebesti bine de cele negative) este sa se razbune pe personajele negative si eventual, daca se poate, sa o faca si mai dur.
Exista tot felul de legi inutile care protejeaza caprele de agresivitatea proprietarilor sau albinele de stresul transportului insa nu exista nici macar o singura lege care sa ne protejeze copiii de deversarile toxice dinspre mass-media.
Felicitari pentru "copilul si televizorul"
Si eu va felicit pentru actes articol si ma bucur sa pot gasi cat mai multe subiecte despre influentele psihologice asupra copilului.
As dori sa stiu daca as putea si eu posta din artciolul dv pe blog, mentionand, bineinteles, sursa.
Succes in continuare
Ali
preluare articol "copilul si televizorul"
sigur, cata vreme linkul catre sursa este vizibil (si nu ascuns pe undeva prin adancurile intunecate ale paginii
) totul este in regula.
copilul si televizorul
Ma bucur ca ati ales sa scrieti explicit despre efectele tv-ului asupra copilului, poate o sa scrieti si despre cele ale calculatorului.
Ce ma revolta pe mine e faptul ca se acorda atit de putina importanta efectelor acestora asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului. Intimplator si din nefericire eram cu fetita mea la oftalmolog zilele acestea (am aflat nu demult ca sufera de o boala genetica, distrofie maculara, care nu e foarte grava dar nici de neglijat intrucit e degenerativa) si am ramas neplacut surprinsa de "clientela" majoritara, copiii. Si in cazul fetitei mele, si in celelalte, recomandarea medicului era "tv sau calculator maxim o jumatate de ora pe zi".
Reactiile erau din cele mai diverse, unele chiar vehemente in cazul calculatorului si al jocurilor, de ex. "dar daca tata e la calculator nu pot sa stau mai mult?", "dar daca tata se joaca, eu nu pot?". Mi-am dat seama- si de aici revolta mea- ca superficialitatea parintilor e un semn al propriei lipse de educatie, care din nefericire se rasfringe asupra copiilor pentru care sunt modele. Ma gindeam la fiica mea si la cit de neputincioasa ma simt, si priveam in jur cu un gust amar la copiii care sincer, mi se pareau mai intelepti decit parintii lor.
Imi pun intrebarea: Ce putem face? Nu ne putem plinge de lipsa campaniilor de informare si totusi -sa-mi fie cu iertare- constatam o incultura crasa la nivelul aplicarii "mens sana in corpore sano", a unui mod de viata sanatos inca din copilarie. Oare cind isi vor asuma parintii in mod matur si responsabil cresterea si educarea armonioasa a copiilor lor? Sau cite "scoli ale parintilor" ar trebui sa mai apara si sa fie urmate pentru ca cei mici sa nu preia tarele parintilor lor?
Am plecat mihnita de acolo: pe linga faptul ca nu stim aprecia ce avem, sanatatea&echilibrul, de multe ori nici nu vrem asta. Si asta mi se pare impardonabil. Daca eu as vrea un mediu sanatos pentru fetita mea, oare ar trebui sa plec in strainatate, ca sa am senzatia macar, ca respir un aer de normalitate cit de cit?
Inca o data, felicitari pentru articolele dvs.
Emm.
Post new comment