Dependenta sau adictia la shopping, oniomania, shoppingul compulsiv. Indiferent cum ar fi numita, aceasta devine din ce in ce mai mult o problema stringenta si in Romania.

Persoanele care sufera de aceasta tulburare, shopaholicii ,devin uneori un supliciu pentru ele insele si pentru cei din jur, deoarece dau frau liber impulsului irezistibil de a cumpara in nestire haine, pantofi , bijuterii, farduri, chiar mai multe obiecte de acelasi fel, poate de culori diferite pentru ca, mai apoi, sa resimta un adanc sentiment de vina.

Deseori aceste obiecte nu vor fi purtate si nu sunt necesare insa, sentimentul acut al ‘trebuintei’, al ‘obligativitatii’ prevaleaza asupra nevoii propriu-zise, iar decizia necontrolata, manata de o pasiune oarba si irationala de a-si satisface pofta are, de fapt, la baza o stare de nemultumire, insatisfactie, tristete sau furie cauzata de diversi factori, in special o relatie deficitara in sfera conjugala sau sociala (partener, copii, sef, colegi etc.)

Cheltuiala compulsiva nu este o trasatura doar a celor care traiesc in Vest, a tarilor consumeriste, cu un inalt nivel de trai, sau nu se dovedeste a fi doar o caracteristica doar a celor bogati , o tagma care pare inaccesibila si care apeleaza la firme renumite de moda cum ar fi Gucci, Prada, Moschino, Valentino, Versace, Gaultier, Max Mara, YSL dar si a romanilor de conditie medie care vor sa-si faca lor insisi cadouri ca mijloc de compensare pentru starea lor de frustrare sau atunci cand se simt deprimati.

Adevarata problema este ca majoritatea dintre noi nu stim cum sa facem fata culmilor si abisurilor existentei. Fugim de discomfort si incercam sa ne mascam durerea si frica prin evadare temporara sau retragerea in uitare.
Starea emotionala puternica si adrenalina cu care se porneste la shopping, precum si nevoia momentana de autosatisfacere, obiectele din vitrine care capteaza atentia si fascineaza, reducerile apetisante care starnesc interesul si buzunarul ,elemente ale unei societati artificiale, cosmetizate in care traim, devin o atractie fatala, shopaholicul nefiind in stare sa-si redirectioneze mintea spre altceva decat spre cheltuiala compulsiva.

Ce se intampla de fapt? Incapacitatea de a controla anumite situatii de viata, care cauzeaza furie si nemultumire, cand lucrurile par sa scape de sub control, toate aceste emotii sunt transferate si materializate in obiecte pentru autosatisfacere, compensate din nevoia acerba de a cumpara excesiv pentru a detine control si putere.

Cand nu-ti pui problema cat vei cheltui, banii par sa-ti zambeasca si sa-ti confere putere si satisfactie de moment, usurare si placere. Este o nevoie mascata de valorizare prin “a avea” care sa confere importanta lui “a fi”. Cand am genti si plase in mana cu cumparaturile facute, simt ca am “greutate” la propriu si figurat, imi autoatribui valoare, ma simt important si admirat deoarece imi permit sa ma recompensez pentru nefericirea mea. Starea de bine devine astfel o necesitate urgenta si imediata care cere a fi satisfacuta pentru a scapa de starea de deprimare, devenind o scuza care de fapt intareste simptomul. Dupa o perioada, nevoia devine tot mai puternica deoarece sistemul in care am programat mintea functioneaza dupa modul in care am obisnuit-o, devenind un ritual. Deseori persoanele shopaholice nu sunt constiente in momentul in care cumpara ca de fapt nu au nevoia respectiva ci e mai mult o dorinta sau chiar nu le pasa de problema lor deoarece impulsul este foarte puternic iar rezultatele se vad dupa ce faptul e deja consumat si banii sunt cheltuiti, acestea intrand in datorii si deteriorandu-si relatiile cu cei din jur care uneori suporta din plin aceste cheltuieli. Scuzele de rigoare sunt reducerile, reclamele, faptul de a fi chic si en vogue.

Principala cauza pentru compulsia la shopping o constituie dorinta dupa fericire ca obligatie imediata, determinata de dorinta de a placea celor din jur si de a fi iubit/a, apreciat/a, si binenteles ca fapt compensatoriu pentru nemultumirea, frustrarea si furia acumulata. Factorul comun pentru toate problemele legate de bani si carti de credit este incercarea de eliberare de emotie, o distragere a atentiei de la problemele cotidiene. In loc de a se confrunta cu problemele, majoritatea shopaholicilor nu-si fact timp sa-si proceseze intentiile, emotiile, amanand perpetuu problemele si lasandu-le nerezolvate. Indemnurile compulsive de a face cumparaturi si de a ‘poseda’lucrurile sunt cai de a ne distrage atentuia de la subiectele importante care ne preocupa si de la sentimentele noastre negative.

Ciclul adictiv este format din 5 pasi:
1.stimul (factor declansator) ex: reclama sau anunt de reduceri etc. sau o emotie puternica (furie, singuratate, respingere, resentiment, neajutorare, depresie, plictiseala etc.)
2.dorinta/decizie (de a cumpara)
3.actiune (cumpararea)
4.euforie (stare de satisfactie , de putere si control dar de scurta durata datorita cumparaturilor facute)
5.dezamagire (rusine, vinovatie, ura de sine, neajutorare, depresie, disperare).
6.reinceperea ciclului

Studiile de specialitate arata ca 90% din persoanele cu adictie la shopping sunt femei, si asta nu pentru ca ele ar fi mai compulsive ca barbatii ci pentru ca deseori, lor li se atribuie rolul de a face cumparaturi.
Desi cauzele pentru compulsia la shoping pot fi diverse, tot asa si psihoterapia se ajusteaza in functie de ele si de structura personalitatii individului, totusi se recomanda un sfat. Dupa cum se stie ca este de dorit sa nu meargem sa cumparam de-ale gurii cu stomacul gol, tot asa nu mergeti la cumparaturi inainte de a va scrie pe o hartie nevoile pe de o parte, si dorintele pe de alta parte. Incercati sa va focusati asupra lor si urmariti procesul mental care are loc intre cele doua, analizati-va sentimentele si emotiile traite in fata unei perechi de pantofi sau a unei haine. Ce va determina sa cumparati, nevoia sau dorinta? Tineti un jurnal al cheltuielilor si examinati-va starea financiara inainte si dupa cheltuieli. Asta va ajuta sa va mai potoliti impulsul spontan de a cumpara necugetat, dar nu va rezolva cauza comportamentului.

Cealalta extrema periculoasa este evitarea totala si privarea de a iesi in oras, care tine pana la un punct dupa care rabufneste iar in shoping compulsiv. Eventual, evitati strazile destinate exclusiv shopingului, desi nu este o solutie in sine si nu rezolva problema.

Consultati obligatoriu un psihoterapeut pentru a efectua de comun acord un program al schimbarii comportamentale, care va va invata tehnici de control al impulsului utilizand terapia depresiei daca e cazul, inlaturarea fricii si controlul stresului. La recomandarea terapeutului puteti urma o terapie de grup pe aceasta problema. Nu uitati: Acceptati-va neconditionat si infruntati-va curajos fricile! Succes !