Invatand copiii sa “triseze”

Invatand copiii sa “triseze”
de Tina Seeling
traducere de Alina Mihaela Barbu

Am citit un articol acum cateva saptamani despre modalitatile in care copiii copiaza la scoala. Ma pregatisem sa citesc o lista lunga de incalcari ingrozitoare ale normelor. Insa, pe la mijlocul listei am inceput sa rad zgomotos. Mi-am dat seama ca aproape toate actiunile interzise, cum ar fi solicitarea de ajutor colegilor si cautarea de informatii online sunt lucruri pe care eu le cer elevilor mei sa le faca!

Fiind un educator care se axeaza pe predarea despre lucruri ca inovatia si spiritul antreprenorial, imi petrec timpul incurajandu-mi elevii sa gaseasca solutii creative la probleme. Ii incurajez sa isi extinda cadrul de referinta in asa fel incat sa gaseasca o gama mai variata de solutii, sa capete o intelegere mai profunda de la toate lucrurile si de la toti oamenii si sa foloseasca toate uneltele disponibile in jurul lor.

Din nou mi s-a adus aminte ca in majoritatea claselor de curs gandirea inovatoare nu este incurajata. Studentii sau elevii stau in banci fixate in podea, li se dau teste gen quiz cu un singur raspuns corect si au probleme cu profesorii daca vorbesc unul cu celalalt in timpul orei. (Imi aduc aminte cum petreceam ore nesfarsite scriind Tacerea este de aur., drept pedeapsa ca am vorbit cu un coleg cerandu-i un pix imprumut.) Aceasta situatie este foarte diferita de lumea reala unde pentru a rezolva o problema trebuie sa apelezi la toate resursele disponibile. Va puteti imagina un mediu de lucru in care ai sarcina de a rezolva o problema, dar iti este interzis sa deschizi o carte, sa cauti pe internet sau sa te consulti cu experti din cadrul sau din afara companiei?