Scenarii intergenerationale in patologia copilului

Scenarii intergenerationale in patologia copilului
de Razvan Pleteriu

De-a lungul operei sale, Freud a studiat relatiile parinti-copii centrandu-se doar pe copil, intreaga sa teorie despre dezvoltarea psihica poate fi considerata ca o explorare a modului in care copilul face experienta acestei relatii si a consecintelor ei pentru el. Aceasta abordare unidirectionala nu a avut in vedere felul in care traiesc parintii aceasta situatie, nici repercursiunile pe care aceasta le poate avea asupra functionarii lor psihice.

Cu toate acestea, atunci cand introduce termenul de narcisism, in 1914, Freud descrie o alta forma de relatie posibila, un tip de alegere a iubirii pe care o numeste tocmai ‘narcisica’. El a descris persoane care isi aleg relatiile de iubire nu dupa modelul mamei lor, ci dupa cel al propriei persoane, dupa o reprezentare a lor insele. O astfel de persoana iubeste, asadar, in celalalt ‘ceea ce este, ceea ce a fost, ceea ce ar vrea sa fie ea insasi, persoana care a fost o parte din propriul sine ‘.

Exista totusi un moment in care Freud se decentreaza de pe copil, pentru a privi relatia narcisica din pespectiva parintilor. Pentru el, la acestia din urma exista o nevoie de a atribui copilului toate perfectiunile si de a ascunde si uita toate defectele lui, de a reinoi pe seama lui revendicarea unor privilegii de mult timp abandonate pentru ei insisi si prin urmare, se vad pe ei insisi in copil asa cum se imaginau a fi odinioara. Iubirea parintilor pentru copiii lor porneste deci de la iubirea lor pentru ei insisi.

Acum se stie ca astfel de ‘puneri in scena’ similare celor descrise ca fiind proprii relatiilor narcisice de iubire la adulti sunt prezente in proportii si forme variabile in toate relatiile parinti-copii.

Experienta terapeutica ne arata ca uneori este foarte usor de pus in evidenta un comportament relativ simplu al unui parinte, comportament care insoteste proiectiile si identificarile lui si care are un rasunet direct asupra copilului ; de exemplu in cazul unor tulburari de somn, gasim frecvent o mama care proiecteaza asupra copilului ei imaginea unei persoane din trecutul ei, vatamata sau moarta, ceea ce o face sa se duca de mai multe ori pe noapte sa trezeasca bebelusul, ca sa verifice ca inca este in viata. Alte tulburari, ca varsaturile si anorexiile, pot proveni dintr-o opozitie a copilului fata de un comportament intruziv, observabil fara echivoc la mama.