Costul Ascuns al Zambetului

Costul Ascuns al Zambetului
de Noam Shpancer, Ph.D.

traducere de Alina Mihaela Barbu

Zambetele ne lumineaza viata, dar ce se pierde in stralucire?

Americanii sunt invatati ca in orice situatii sociale sa zambeasca. Zambesc atunci cand fac cunostinta cu cineva, zambesc la munca, zambesc cand privirile li se intersecteaza accidental pe strada si zambesc cand candideaza pentru un post politic. Acest lucru pare fara importanta, insa poate fi folosit pentru a ilustra lucruri importante.

In primul rand, fiintele umane nu sunt create in esenta pentru a face fata unor expresii faciale goale. Suntem determinati biologic sa producem si sa interpretam gesturile faciale drept reprezentari ale unor stari interne. Pe tot globul, emotii de baza cum ar fi frica, furia si fericirea sunt reprezentate de – si deduse din – expresiile faciale corespondente. De aceea ne este dificil sa intelegem comportamentul unui psihopat. Prin definitie, in cazul psihopatului, gesturile sunt separate complet de intelesul lor natural. Psihopatul nu zambeste pentru a reda o emotie, ci pentru ca este in beneficiul lui.

In acelasi fel si noi incurajam si toleram disocierea expresiilor faciale (si verbale) de scopul lor original de a comunica un adevar existent, iar astfel si noi incepem sa ne asemanam psihopatului.

In plus, atunci cand toata lumea stie ca un zambet este doar o amabilitate, un gest golit de sensul sau original, efectul in timp este acela de amortire. Masca zambitoare, zambetul reflectat, zambetul fortat, zambetul perpetuu nu incalzesc inima si nu lumineaza camera. Din contra, devin o sursa de suspiciune si ne aduc povara de a incerca sa aflam ce se intampla cu adevarat.