Un sfat despre fericire de la Aristotel

Un sfat despre fericire de la Aristotel
de Karen Salmansohn
traducere de Alina Mihaela Barbu

Intrebare rapida: Daca ati putea trai 10 ani din viata voastra fiind complet fericiti si fara durere, insa la sfarsit nu v-ati mai aduce aminte nimic, ati alege sa traiti astfel?

Conform lui Aristotel raspunsul ar trebui sa fie NU.

Aristotel, filozoful meu preferat, spune ca fericirea adevarata apare atunci cand capatam perspectiva si devenim cea mai buna persoana care putem fi. Altfel, tot ceea ce avem este gratificare imediata, care trece si care nu ne ajuta sa crestem ca si persoana.

Intr-un fel scenariul din intrebarea de mai sus, descrie o persoana care se drogheaza si bea pana cade in uitare. In momentul in care face acest lucru pare ca evita durerea si cauta fericirea, insa pe termen lung NU se bucura cu adevarat de viata reala cu toate suisurile si coborasurile sale care ne dau perspectiva de care avem nevoie si prin intermediul carora trecem prin experiente interesante, care ne ajuta sa crestem si sa descoperim mai multe despre propria persoana, despre ceea ce iubim si despre cei pe care ii iubim cu adevarat.

Stiu un citat minunat din Aristotel legat de acest subiect:

Viata se masoara in fapte nu in ani, in ganduri nu in respiratii, in sentimente nu in cifrele de pe un cadran. Ar trebui sa masuram timpul in momentele care ne fac inima sa bata mai repede. Cel mai mult traieste acela care gandeste cel mai mult, care are sentimentele cele mai nobile, care actioneaza cat de bine poate.

Traducere: Cred ca Aristotel spune ca viata are suisuri si coborasuri. Nu exista o ascensiune continua. Din nefericire uneori viata poate parea coborare, coborare, coborare, putina urcare si din nou coborare, coborare, coborare. Insa fiecare coborare ne da sansa de a gandi ceva nou si de a simti ceva nou. Cu cat experimentam mai multe lucruri in viata cu atat devenim mai interesanti, mai educati, mai complecsi, mai dezvoltati si mai puternici!