Este gelozia o boala?

dragele mele,
va rog dati-mi un sfat. prietenul meu se intilneste cu fosta.sunt prieteni. e ok. problem este: EL NU-I SPUNE DE MINE:::sa nu o raneasca. e absurd!!! voi ce credeti? ce sa fac?

In cazul meu,vreau sa stiu daca am dreptate.Am 5 ani de cand traiesc cu un baiat ,el are o fetita de 10 ani eu am una de 21 de ani dintr-o casatorie anterioara la fel si el. El are 45 de ani eu 43,eu sant geloasa si posesiva zice el,dar de cand traim impreuna am descoperit ca este o persoana vioaie si distractiva cu toti cei din jur mai putin cu mine,imi face impresia ca santem impreun doar ca sa muncim,sa dormim si sa vedem un film la tele.,dar cand se intoarce de la munca imi povesteste cum isi imbratiseaza colegele pentru ca sufereau de orsice... are o prietene care ii trimite mesaje ca il iubeste nu stiu cum vedeti voi asta dar eu cred ca ar trebui sa se evite astfel de situatii daca tot stie ca sunt geloasa...nu?Nu anteleg sa aiba o prietenie cu sexul opus si sa ii povesteasca viata noastra intima pentru ca el imi zice ca ea ii povesteste cum si cine io trage ...I-am zis ca nu imi place prietenia asta dintre ei, dar el zice ca nu fac sex ,ca eu nu am voie sa vad mesajele de telefon ,dar el are codul secret de la tlf.meu are adresa electronica are codul meu bancar eu sant o carte deschisa...intrebarea mea este ca daca avand o relatie stabila de comun acord,ce nevoie ai sa primesti mesaje de la o prietena de sex opus ,ca te iubeste .Este acesta un caz de despartire?pentru ca zice ca sant nebuna si sa ma duc la un doctor,eu sufar mult ma-m schimbat mult ,stiu ce sa fac dar nu am putere sa iau o decizie il iubesc ....

suntem impreuna de ceva timp, casatoriti de curand. este extrem de suparat pe trecutul meu, pe faptul ca am avut relatii inainte de a-l intalni pe el, pe faptul ca am pastrat relatia de prietenie cu unul dintre ei dupa ce ne-am despartit. intre timp pentru ca mi-a cerut el am incetat legatura cu fostul, cu care vorbeam ocazional, care stia ca sunt intr-o relatie si ca il iubesc, dar inca revin episoade de furie in care imi arunca in fata trecutul. imi dau seama ca e vorba de el, ca se simte nesigur, ca e vorba si de increderea in el desi nu are recunoaste asta niciodata. in afara episoadelor de gelozie furioasa in care vorbeste abuziv si o data chiar a avut o iesire de violenta fizica, este o persoana extrem de buna, frumoasa, este sufletul meu pereche, intelegator, atent, absoul o persoana frumoasa; toata lumea il considera asa, un om cu adevarat bun; numai eu ii cunosc aceasta fata. in momentele de furie devin si eu irationala si uneori nu reactionez deloc cum trebuie, fie ca arunc vorbe aiurea, fie ca plang si ma inchid in mine si ma victimizez. detest ca ajung sa ma port asa, stiu de fiecare data cand va urma o scena noua, si imi spun ca trebuie sa raman calma, sa am rabdare insa uneori nu reusesc.
il iubesc enorm, nu i-am fost infidela niciodata, nu m-am gandit la altul niciodata, imi doresc sa imi petrec toata viata alaturi de el, sa fim fericiti.. dar aceste episoade simt ca ma consuma enorm. as vrea sa gasesc o cale sa lase trecutul, sa isi dea seama ca il iubesc doar si doar pe el.
nu caut raspunsuri, vreau doar sa impartasesc ce simt, pt ca simteam nevoia sa vorbesc despre asta.
il iubesc atat de mult, si nu stiu ce sa mai fac ca sa aiba incredere in mine, ca nu il voi insela, ca trecutul e trecut. am ajuns in ultima vreme sa traiesc cu frica de revenire a acelor episoade.
ma intreb oare cum sa il ajut. mai este cineva acolo care a reusit sa ajute pe cineva sa treaca peste asta?

am sa incerc tot mereu cu multa rabdare; sper ca iubirea noastra sa iasa triumfatoare.

Stau si plang ca proasta dupa ce am citit comentarele.La concluzia asta am ajuns si eu ca cei gelosi nu au incredere in ei.Da asta nu te face sa te simti mai bine nici sa va rezolvi problemele.Eu sunt casatorita de 12 ani si lupt cu gelozia sotului si din pacate in decursul anilor se tot agraveaza si simt ca nu mai am putere.Azi am luat decizia de al face sa-si repare singur greselile si sa lupte el pentru respectul meu mai ales ca nu am fost infidela niciodata.Va urez sa aveti o minte limpede ca sa reusiti sa va rezolvati problemele.

si eu sunt geloasa am un partener de aproape 3 ani mereu kand pleaca simt o gelozie oribila incep sa plang si ma gandesc ca maaa insala mereu increderea mea nu prea este 100% nu stiu ce sa fac am inceput sa cred ca umbla cu o verisoara de a lui oribil kat de departe poate ajunge gelozia datimi un sfat va rog ce sa fac cum sa actionez:((

buna sant ana am 18 ani si am o relatie de 2 ani si ceva cu logodnicul meu,primul meu barbat.stam in aceeasi casa de cand neam cunoscut.dupa o luna am inceput cu gelozia,treptat treptat am ajuns foarte geloasa pe nici un motiv...el ma iubeste si mia demonstrat asta de multe ori prin fapte,a facut multe pt mine si nu reusesc sa am incredere in el nu stiu de ce.mie frica k mar minti k ceea ce face ,,daca vede pe vreo una daca ii place de ea....mereu ma cert cu el dar el ma intelege si spera sa ma schimb...are multa rabdare cu mine.alt barbat daca era ma lasa de mult si ma si batea.el nu ma bate dar nu vrea sa ajunga la batai vrea sa inteleg de buna voie k nu e bine ceea ce fac.il intreb mereu daca a vazut pe cineva,cum arata?tia placut de vreo fata?am fost geloasa si pe trecutul lui,il intrebam tot felu de prostii,dar el nu traieste in trecut zice si ca nul intereseaza decat prezentu si viitorul si mie teama sa nu se gandeasca la vreo una sau so vrea inapoi.sunt geloasa pe orice femeie si chiar pe tv daca e vreuna mai dezbracata dar daca vede nu se mai uita sil intreb ai vazuto?tia placut cum arata?si zice k nul intereseaza si eu zic ba nu k tia placut ai vrea una de aia....ii controlez si tel,ba chiar ma lasa sa vin inainte lui tot timpu cand iese de la lucru,nu vreau sal las deloc singur k mie teama k sar uita la alta si k iar placea de ea,saracu merge si cu capu in jos k sa nu zic k se uita la fete.are mare rabdare cu mine.eu ma supar mereu din orice si plang si el vine sa ma alinte sa tina discutii cu mine k el nu mar insela k daca ma luat pe mine cu mine vrea sa faca o viata familie,si nul intereseaza de nici una chiar daca ar vedea din greseala,si k doar pe mine ma iubeste.mia facut si un copil k neam dorit dar am pierdut primul tot din cauza mea din cauza nervilor umblatu mult...nul ascultam deloc ce e bine...dar acum sant din nou gravida si am mare grija.dar mereu mie gandu la el k oare ce face?nu ma inseala?no sa ma insele niciodata?oare ma vrea numai pe mine? oare nui place de alta?oare o sa ma iubeasca mereu?oare cat o sa ma mai suporte,intro zi se satura cred si se duce in lume.il iubesc tare mult si vreau sai fie bine,nu vreau sa se imbolnaveasca din cauza nervilor.nu stiu ce sa fac sa scap de toate gandurile astea,de gelozie,de intrebari prostesti.nu ma recunosc nici eu ce am devenit.ma urasc pt ceea ce sant acum si vreau sa ma schimb,incerc sa ma schimb sal nul mai fac sa sufere din cauza geloziei mele.nu stiu ce sa ma fac.....ma tem k am sal pierd pt totdeauna,dar el este viata mea pt mine il iubesc enorm de mult,nu stiu cum sami exprim iubirea mea pt el.dar asa cu geloziia nu dovedesc deloc k il iubesc.mereu imi spune sa ma calmez sa gandesc ceea ce scot pe gura.va rog ajutatima cum sa fac sa ma las de gelozie.sant prea geloasa.stiu sigur k nu ma inseala dar mie teama k ar putea faceo.offfff!!!!!astept un raspuns,va multumesc !!!

buna...eu am o mare problema si sper ca imi poate explice cineva daca asa cred eu sau banuielile mele sunt fondate...inaintea mea prietenul meu a fost cu o fata pe urma a lasat.o pe ea pentru mine a trecut timpul iar acum ea il suna il cauta din motive de liceu si nu stiu ce sa cred daca sunt geloasa degeaba sau am dreptate

Îi salut pe toţi geloşii care au scris pe aici şi vor să scape de această boală grea. Vreau să le spun ceva: SE POATE !!! Şi eu am fost aşa şi mi-am rezolvat problema. Definitiv. Am reuşit să mă înţeleg şi să înţeleg mult mai bine decât orice "psiholog" treburile astea. Celor care se plâng de gelozia partenerului, din păcate, cred că nu le pot spune decât să nu îşi mai piardă vremea... Nu au cum să ajute pe cineva care nu vrea să se ajute singur... Gelozia şi posesivitatea sunt dovada că acea persoană nu poate iubi. Aşa cum întunericul dovedeşte lipsa luminii. Şi ce faci când vrei să alungi întunericul? Te lupţi cu el? nu. Nu ai cum. Nu asta e soluţia... Deci nu încercaţi să vă "stăpâniţi" gelozia. Învăţaţi să iubiţi, oamenilor! Şi mai ceva: Nu există gelozie "normală" nu vă luaţi după prostii. Dacă mai mult de 50% dintre oameni sunt bolnavi atunci, ca să fiu considerat "normal" ar trebui să fiu şi eu bolnav? Nu, mulţumesc, prefer să renunţ la acea "normalitate".

..buna..am si eu istorioara mea ..si cred ca am nevoie de un sfat din partea d-ra. ..sunt intr-o relatie de 1 an si jum..la inceput eram la distanta mare..de acum 2 luni locuim impreuna...face lucruri deosebite si frumoase pentru mine..calatorim in locuri si tari romantice...dar este si un nooo-daca suntem in magazin si respectiv este vre-o d-ra in imprejurime privirile lui se indreapta la ea, daca suntem la mare iarasi aceeasi situatie...de aici vine si gelozia mea ..eu am 31 el 47 arata bine si nici eu nu arat rau...dupa citeva certuri mi-a reprosat ca sunt bolnava grav de aceasta gelozie...recunosc ca am ajuns sa i-l gelozez la orice d-ra...dar contribuie el la acest lucru...nustiu cum sa procedez mai departe las balta ori intr-adevar trebuie sa lupt cu asa zisa gelozie?merci anticipat

Am o relatie de 1 an si jumatate, la inceput nu am luat o in serios, dar acum il iubesc. Tocmai k nu am luat o in serios, am calcat stramb in fata lui de multe ori, si tot de atea ori m a iertata. El de cate ori a vrut sa stea cu cineva imi spunea , ne desparteam , iar dupa 2 saptamani maxim se intorcea tot la mine. Un lucru nu il inteleg nu vrea sa iesim nicaieri impreuna, nici pe mine nu ar vrea sa ma lase...Dar el iese mereu fara sa ma intrebe, cu explicatia ca el este fidel si k numai eu am calcat stramb. La orice repros , imi spune k ma iubeste si totul se atenuiaza...Vreau o parere! multumsc

Buna! Am avut o relatie de 5 ani cu mici intreruperi .O relatie chin, pot sa zik acuma ca am avut curajul sa spun stop... L-am iubit mult si inca poate il iubesc dar din cazau geloziei lui nu am putut nikiodata sa il simt langa mine...Gelozia e o boala grea...aduce acuzatii grave si vorbe urate .

5 ani ma acuzat mereu ca il insel pana si cu prietenii lui...nu aveam voie sa am prieteni , la locul de munca era o mare problema pentru ca interactionam cu oameni si credea ca ma dau la unii barbati .

Am ajuns pur si simplu sa nu am prieteni, numai pe el ...Am pus capat desi il iubesc...si nu regret deloc ..viata mea s-a imbunatatit din toate punctele de vedere ...

Am un prieten de aproape 2 ani de zile..la inceputul relatiei noastre eu am calcat un pic stramb deoarece am sarutat un baiat si lam mintit in legatura cu asta..cei drept el era foarte distant la inceput..dar in timp am ajuns sa ne iubim..ne`am salvat reciproc de la esec...el mia redat credinta in dumnezeu..ma luat de langa mama mea care pur si simplu ma face sa innebunesc..ma ajuta ,ma sprijina..dar e foarte foarte gelos..acum il iubesc ca pe ochii mei din cap si nu as arunca nici cu o pana in el sa nu`l ranesc..mi`am pus sufletul pe tava ..il iubesc enorm..el pur si simplu nu are incredere in mine,cateodata nu ma respecta..si simt uneori ca nici nui pasa de sentimentele mele desii el ma iubeste foarte mult....cum pot ??cum pot sai demonstrez ca toate paranoile lui sunt nefondate...de fiecare data cand incerc el parca e legat la ochi..nu vede decat in fata...nu stiu ce sa mai fac...mias da si sufletul pt el..e un om asa bun..si nu merita..nu stiu ce sai fac..?eu incerc sa ne salvez relatia pt ca suntem facuti unul pt celalat..mai nou el are impresia ca eu ma f@@ cu tot orasul si iam zis foarte clar ca el e al doilea...orice cunoscut trece pe strada el ma intreaba:ai facut ceva cu el?...va rog..il iubesc ca orice pe lumea asta si am devenit o persoana foarte credincioasa..el e singurul om din viata mea pe care nu`l mint..va rog..ce sa fac?

Locuiesc in concubinaj de 7 ani cu un barbat mai invarsta ca mine cu 10 ani. Il iubesc mult dar el este foarte gelos si posesiv.Adevarul este ca i-am gresit la inceput dar el pe vremea aceea nusi rezolvase problemele cu fosta sotie cu care au un copil. Nu am fost prea geloasa pe ea pt ca au un copil.Chiar l-am lasat de sarbatori la ea pt copil si la sfarsituri de saptamana sa doarma. Am inteles casi iubeste copilu si daca comentam prea mult poate imi dadea si vreo una.Adevaru e ca si eu iam recunoscut ca mam intalnit cu fostu. Imi pare rau pt ceam facut.Ma iertat dar imi reaminteste mereu cand ne certam.Acum avem o rel la distanta dar imi face crize de gelozie pe imaginatia lui simi spune vorbe sa ma desconsider.imi spune niste chestii care nici nu miar fi trecut prin cap sa fac. Tot ce fac si decid nui bine tre sa fac ca el.Nu ma crede nimic desi iam promis ca nu o sal mint am sai spun tot si asa fac dar in zadar el o ia cum vrea si nu e asa.Nui ascund nimic tot spun.sunt sincera sasi recapete increderea asa cum a zis el.nimic.fac cum vrea el.Ma simt un gunoi cateodata.Am investit mult financiar si sentimental si nu pot sal las.CE sa fac.cateodata nu mai pot.si cu mama nam curaj sa ma intalnesc.simt ca inebunesc

relatia mea...este una ft speciala...in sensul ca prietenul meu cu care fac acush 2 ani,e exagerat de absurd...si gelos,si posesiv! de fiecare data cand vreau sa ies si eu la vreun suc sau la vreun restaurant sa mananac ceva am scandal si inainte si dupa,cu injuraturi de cele mai urate,cu acuzatii,in conditiile in care el nu rateaza nici un week cu baietii la club,sau vreun week vara la mare,cand normal ca iese si vineri si sambata in club..eu lucrez la firma mamei lui,care are un lant de magazine si de 2 ma ocup eu,si ea saraca stie ce are acasa,si am uitat sa mentionez ca are 30 ani..nu mai e un pustan..pe mine nu ma ia la club dkat de 2 ori pe an la ziua mea si la ziua lui,pe motiv ca iese doar cu baietii mereu,si ca lui nu i place sa iasa cu prietena si ca n a facut o niciodata...si eu sa stau doar la munca si acasa,asa ar fi perfect pt el...nu mi da nici o explicatie,mai nou il enerveaza si intrebarea ce faci,ca eu nu l iau cu "unde esti? cu cine? de ce te duci?" etc...din contra i am acordat toata libertatea,si e ft rau cand se enerveaza ca spune cuvinte dureroase,gen ca oricum orice barbat inseala,si cred si eu ca dak iese in fiecare week vede fel si fel de fete..noi nu mai petrecem timp impreuna,iesim rar,poate odata pe sap maxim,nu mai zik de viata sexuala,pe motiv ca nu mai are chef sau ca o face doar ca stie ca trebuie facut,roboteste asa...nu facem nimic impreuna,sa dormim impreuna,dormim doar poaate odata pe luna,dar au trecut si 2 3 luni cand n am dormit,ca nu stam impreuna,nu iesim la un film..la o plimbare..nimic..am aj sa tin la el enorm de mult si la fiecare cearta eu cedez,dar totusi nu sunt fericita nici cu el..sunt frumoasa,arat bine,toata lumea mi o zice,si mi pierd cei mai frumosi ani,eu am 23 ani,stand in casa plangand ca el isi face viata si probabil n o sa se schimbe niciodata...de fiecare data cand imi fac curaj sa ne vedem sa vbim,ma inmoi cand il vad,si dak il pup odata,imi trece toata frustarea si supararea adunata,dar urmeaza acum vara,si de pe 1 iulie timp de 2 luni pleaca in fiecare week la mare cu baietii,doar un week ma ia si pe mine,atat,in rest el singur..si in timpul sap e ocupat cu afacerea lui,si eu simt ca nu mai rezist!!!!!!!!!!!

eu sunt casatorit de 16 ani,inainte de a ne casatorii am fost prieteni cam 5 ani cu intreruperi cauza...gelozia,lipsa de increcere,idei preconcepute, ...totul a inceput printr-o dragoste la prima vedere ,ne-am intalnit trei zile la rand dupa care mi-a spus ca are prieten si sa i-mi caut pe altcineva , dupa cateva zile a revenit si mi -a spus ca nu are pe nimeni ,nu prea intelegeam,atunci eram in clasa 12,am inceput sa ne intalnim iarasi dar imi spunea de fostele mele prietene,de care se iteresase,ma chinuia, am icercat sa-i explic ca o ibesc si restul nu conteaza,nu intelegea, plecam si o lasam......si tot asa pana cand m-am decis sa o cer de sotie sperand ca este dovada iubirii....

ne-am casatorit avem doi copii si imi reproseaza si astazi de ce a fost inaintea casatriei si in permanenta imi urmareste privirea...ma doare ca toate parerile mi le spune de fata cu copiii.....ma doare...am sperat ca ramanand inpreuna este bine pentru copii....dar daca ei asista la toate scenele.....nu ma respecta si ma doare....si nici pe ea sunt deja 21 de ani...

Ma gandesc sa divortez sa renunt la partea mea in favoarea copiilor ...sa cer instantei dreptul de flosi o camera pentru a fi langa copii....nu mai suport intrebarile la care am raspuns de sute de ori....parca fara a fi auzit....libertatea care ne aduce unul langa altul ar trebui sa fi cheia relatiilor....dar se pare ca moare prima....libertatea sa sti ca esti langa ea/el din simplu motiv ca ai ales.....libertatea data celuilalt este si a ta.....gelozi ,ura sunt obositoare......

Nu pot sa spun ca sunt o persoana extrem de geloasa dar frate ...cand iti da motiv oricine cred ca devine gelos sa vina acasa si sa-ti spuna ca a vazut o colega care era inbracata sexy si mai a si divortat si e singura si incepe sa se aranjeze chiar iti vin dracii pe EL ..ah macar nu e mai tanara decat mine sau mai ''buna'' o baba de 37 de ani huh !! si el 26 ../24 hmm chiar imi vine sa inebunesc

buna , am cunoscut un barbat acum 2 ani, pe parcurs mi-am dat seama ca are patima bauturii si .....mai e si gelozia , am luptat sa il fac sa se lase de bautura (el are 46 ani eu 36)se lasa o perioada dupa care iar.....scandal ...bautura....gelozie....nu stiu dac mai are rost sa-i acord inca o sansa dupa multe alte sanse date in 2 ani ......nu stiu ce sa mai fac

Mda asa e asa sunt eu sunt foarte geloasa..din orice aproape nu am o relatie de foarte mult timp doar de cateva luni dar am ajuns sa iubesc foarte mult si nu stiu ce sa fac cum sa ma mai port pt ca tot pe el il stresez si suntem pe punctu de despartire si nu vreau asta..

dar faza e ca nu face fapte sa vad cu ochiu meu da asa am impresia ori unde se duce, si chestia asta ma innebuneste..

as vrea un sfat daca se poate..

Asta pare sa fie leit-motivul post-urilor noastre dragilor.. si mai ales dragelor.. Pai daca nu mai e la fel, de ce oare?!? E o nedreptate totala ceea ce ni se intampla, nesimtitul/nesimtita dracului e alt om decat atunci cand ne-am cunoscut, iar viata noastra de-acum e un calvar... Am ajuns niste epave in deriva cersind destinului un dram de senin, un gest frumos, un "te iubesc", o privire, un sarut...

Singura certitudine e ca noi am ramas aceiasi, noi suntem la fel de exuberanti/exuberante si de atinsi/atinse de fiorul dragostei. Nimic nu e schimbat la noi, traim o eterna prima zi a relatiei... pe care celalalt o transforma in iad.

NU MAI E LA FEL CA IN PRIMA ZI!!

Si-acum... in al 12-lea ceas, n-ar fi oare decent sa fim cinstiti cu noi insine si sa ne-ntrebam daca nu cumva ne-am schimbat si noi, daca nu cumva prima zi e prima zi, a doua e a doua, iar azi e azi?!?

Cine/ce ramane pururea la fel?!?

CONCLUZIE: N-ar fi mai bine sa traim in prezent si sa ne bucuram de el?

Am si eu o nelamurire...cum imi pot da seama daca sufar de o gelozie normala sau una mai putin normala...in conditiile in care sentimentul imi este alimentat prin anumite lucruri pe care el mi le ascunde ...si de care aflu dupa...de anumite „colege” de la serviciu...care pana ieri erau invizibile insa azi ii sunt chiar prietene...iar el doar a uitat sa-mi povesteasca de ele..din greseala!

Din cate observ, in toate situatiile e cam la fel.. si eu sunt cu iubitul meu de 1 an si jumatate. La scurt timp de cand ne-am cunoscut a gasit cate ceva fiecarei preietene de-a mea.

A facut tot posibilul sa ma desparta de toata lumea cu care aveam contact inainte sa-l cunosc pe el. Face tot timpul in asa fel incat el sa para ca are dreptate, nu ma asculta, doar el e cel care gandeste mai matur(din punctul lui de vedere). Bine, ca eu am 22 de ani, si el 27. Dar asta nu-i da dreptul sa creada ca eu nu am nici un cuvant de spus in nimic. Am trecut prin multe cu el, dar acum am ajuns la un anumit punct, mi-a dat si un ultimatum: sa-mi intrerup contractul la net, pentru ca el crede ca vorbesc cu baieti pe net, nu ma lasa sa intru nici pe mess,spune ca cu cine as avea de discutat?!..

Nu stiu ce sa fac, oare merita sa fac asta?.zice ca e o dovada cum ca-mi pasa de linistea lui, ca asa o sa fie si el linistit. A zis ca daca nu rezolv asta ne despartim,sa raman cu net-ul ,ca-mi pasa mai mult de net.

Am ajuns la un punct in care nu stiu nici daca mai am eu dreptate. Cred ca m-a facut la psihic,m-a adus in stadiul in care sa gandesc ca el,sa cred ca chiar are dreptate,chiar daa in fond,nu are.