Eu sunt si autism

Eu sunt si autism

Vindecarea autismului vs. acceptare, neurodiversitate sau altceva?

de John Elder Robinson
traducere de Alina Mihaela Barbu

Pentru multi dintre noi, cei care suferim de autism, afirmatia pe care o face un parinte de a vindeca autismul, este resimtita ca si cum un parinte divortat isi critica in continuu fostul partener in fata noastra, a copiilor. Asemeni unui copil stiu ca seman pe jumatate cu tata si pe jumatate cu mama. Asa ca atunci cand mama imi spune ca tata nu este bun de nimic, ce spune ea despre mine? Pentru cei dintre voi care cred ca acest exemplu este doar o metafora, va asigur ca nu este cazul.

Daca mare parte din viata mea este definita de autism, iar autismul este un lucru ingrozitor, cum credeti ca voi simti legat de propria persoana? Am ajuns in clase speciale deoarece sunt autist. Am ramas repetent pentru ca sunt autist. Deja stiu ca am un dezavantaj fata de cei care nu sunt autisti. Nu am nevoie de alte lucruri in plus pentru care sa ma simt prost.

Vreau ajutor folositor. Vreau sa invat sa sustin o conversatie, cum sa imi fac un prieten, cum sa obtin o slujba. Am nevoie de abilitati practice nu de judecati morale.

De aceea este important sa imbratisam diferentele neurologice. Acestea nu vor disparea indiferent de ceea ce isi doreste un parinte. Demonizarea modului in care suntem nu ne face decat sa ne simtim rau.

Si asta nu este tot. Sunt un tip logic. Cand analizez situatia este evident ca autismul nu este intruchiparea raului. Nu este bun sau rau. Pur si simplu este. Nu exista moralitate ascunsa in diferenta neurologica, caci aceasta nu este logica.