Cateva motive pentru alegerea profesiei de “Psi”
de Razvan Pleteriu
Cateva motive pentru alegerea profesiei de “Psi”- sau despre “sindromul celui care vrea sa ajute”.
Nimeni nu stie mai bine decat ca psihoterapeutul insusi ca alegerea unei profesii reprezinta un act complex, adica depinde de efectul conjugat al unor motivatii, identificari si elaborari diferite ale conflictelor si ca exercitarea unei profesii contine si ea o multitudine de gratificatii si posibilitati de aparare.
Una dintre motivatiile frecvente pentru profesia de psihoterapeut , poate proveni uneori dintr-o fantasma latenta de mantuire, activata de suferinta pacientului; dorinta pacientului de a gasi un tata ideal si atotputernic sau o mama cu aceleasi trasaturi converge cu satisfactia terapeutului de a fi o astfel de figura parentala plina de intelegere, datorita careia pacientul isi afla o vindecare completa- aproape o renastere.
Cunoscute mai sunt si motivele care pot proveni din dorinta de a fi partea parentala mai buna si mai intelegatoare, ceea ce ulterior devine o atitudine generalizata, uneori o reprezentare de atotputere ( de exemplu terapeutul poate avea fantasma de a deveni salvator al intregii umanitati, pentru ca el intelege toate lucrurile mult mai cuprinzator si mai profund decat restul oamenilor, limitati si ignoranti, care aluneca spre propria distrugere).
Conceptul de “sindrom al celui care vrea sa ajute” se refera la unirea unor caracteristici de personalitate care devine o forma puternica de viata, prin actiunile de ajutor social exercitate in detrimentul propriei dezvoltari. In spatele unei fatade aparent omnipotente a unui comportament terapeutic, de tip guru se ascunde chiar un copilas trist, flamand si neglijat psihic, cu exact aceleasi tulburari si conflicte care abia asteapta sa le vindece la pacietul lui. Urmatoarele domenii conflictuale caracterizeaza cu precadere personalitatile celor care ajuta:
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Ar fi corect sa fim realisti
Ar fi corect sa fim realisti putin. Fiecare cu el insusi, apoi cu ceilalti.
Psihoterapia este importanta, dar sa nu facem din ea o credinta. Este o forma de a intelege, a te intelege, prin terapii.
Retin cuvintele doamnei mele profesor, de la cursul de Psihoterapie.
"Ar fi bine sa putem ajuta. Nu va aventurati in a crede ca sunteti vindecatori. Fiecare individ este un subiect diferit. Daca reusiti sa ii ajutati pe oameni sa iasa pe linia de plutire, sa isi traseze noi traiectorii, inseamna ca ati facut ceva foarte important. Mai putin, insa, credeti ca voi vindecati. Un terapeut, este o calauza, nu da sfaturi. Jungla, insa este a aceluia care cauta solutii pentru viata lui."
Persoana, clientul sau pacientul, are nevoie de cineva care sa il asculte. De cineva in fata caruia sa fie el, vulnerabil si sincer.
Virginia Henderson spunea:"Ajutati-i pe oameni sa se ajute singuri". Cred in aceasta forma de terapie, de ajutor. Guru nu e nimeni in Psihologie. Cine vrea sa se amageasca, e liber sa o faca.
Mai presus de toate Dumnezeu. O persoana credincioasa isi rezolva mult mai repede problemele decat una necredincioasa. Pentru ca are valori, repere la care este ajutat sa ajunga din nou si sa ramana acolo.
Nu va faceti altfel de iluzii, chiar daca se exagereaza cu terapiile de tot felul. In intimitatea cu sine, fiecare stie cum sta. Daca te pierzi undeva, poti fi ajutat sa te ajungi din urma.
Sa avem bun simt. E nevoie de asta. Sanatate maxima!
Nevoia de sens si, implicit, cea de "de" si de "re"focalizare
Interesante explicatiile cu privire la motivatia de a veni in ajutor! Ma inscriu si eu pe lista celor care te felicita, Razvan, pentru capacitatea de a prezenta sintetic, concis, simplu, cateva cauze care alcatuiesc nucleul predispozitiei -sau, daca vrem sa fim fatalisti, "nucleul determinismului"- alegerii de a ajuta. Fara sa iau pozitie impotriva curentului psihanalitic, in stilul careia mi se pare a fi scris mai cu seama mesajul- mi se pare a fi o oarecare deficienta in abordarea motivatiilor alegerii profesiei "psi" dintr-o perspectiva pozitiva. Poate putin Adler sau putin Frankl presarat pe ici, pe colo, ar contura o imagine mai de ansamblu, ideatica pentru unii, revelatoare in conceptia altora, dar de luat in calcul pentru noi toti. In cinstea analizei existentiale -scumpa mea prietena- as adauga listei lui Razvan motivatia de a ajuta pentru implinirea nevoii de sens. Daca nevoia de sens implica o traiectorie ascendenta, defocalizarea de pe noi insine si refocalizarea asupra semenului -sau asupra a Ceva, Cuiva mai presus de noi insine- e parte fundamentala a parcurgerii acesteia. Acele "de" si "re"focalizare care nu au nimic de-a face cu ascunderea, sublimarea, re si defularea...ci se nasc din umanul nostru, sunt intretinute de el si pier o data cu atrofierea noastra intr-o structura instinctuala, animalica, lipsita de valorile propri ale spiritului. Sa ne traiesti, Razvan! Cu drag, Andrei Patrinca
Super tare
Ma regasesc in articol, sunt un psiholog in devenire si mi-am regasit vocatia din dorinta de a impartasii si altora din experienta de viata acumulata pana acum.
"Conditia sa fi trecut cu bine" este in mainile noastre. Daca nu am fi incapatanati sa recunoastem ca de nenumarate ori avem nevoie de psihologi sau de cineva care sa te ajute sa depasesti o situatie mai dificila, totul ar fii mult mai usor.
Doar ca acest cineva trebuie sa stie cum sa o faca profesional. Super articolul
re: sindromul celui care vrea sa ajute (pt. Razvan)
Nu pot sa spun decit wow..WOW!!! FELICITARI, RAZVAN!!!
Jos palaria! (De ce nu te-oi fi "citit" mai devreme?? hmmm...). Mai vleau....articole! 10*. Love&Peace, Emm.
Interesant...si destul de adevarat
E interesant articolul in sine,si foarte adevarat.Dar eu am o intrebare, ca psiholog cine intelege mai bine durerea pacientilor lui...un individ care nu a trecut sau experimentat nimic din astfel de trairi...sau unul care a experimentat dar a trecut peste-la asta se include si acea terapie de formare...si invatare? Eu cred ca acea persoana care a experimentat o problema...sau chiar ceva mai mult decat o simpla problema,dar a reusit sa depaseasca momentul,a reusit sa treaca cu brio acea perioada...e in cea mai mare masura indicat sa stie sa ajute pe ceilati.dar cu conditia sa fi trecut cu bine peste tot.
conditia
conditia sa fi trecut cu bine "peste tot" ...poate peste problemele majore si sa fi invatat CUM sa se adapteze mai usor la cele viitoare. Mai exact ,oamenii dezvolta des simptome care pot fi subiecte de terapie, viata insasi e o forma de terapie...Terapeutii invata sa isi semnaleze mai usor aceste probleme si sa le depaseasca....tot in urma experientei de care ziceai.
cam asta gandeam si eu
Cam asa privesc si eu lucrurile.Caci o data ce acela care o data a fost client de psiholog daca si-a depasit problemele a inceput sa stie cum sa le rezolve si a invatat sa gestioneze orice situatie negativa,e cu atat mai bun in astfel de meserie,caci dupa mine intelege prea bine durerea ce se gaseste in interiorul unei persoane care se afla in anumite situatii.
Post new comment