Sindromul perfectionismului sau drumul spre iad e pavat cu bune intentii
Traim intr-o societate in care cerinta de baza daca vrei sa traiesti la un nivel calitativ al vietii este sa fii performant, sa fii eficient, sa fii functional din punct de vedere social in orice moment, cu alte cuvinte sa fii pilotul automat tot timpul. Daca nu esti indeajuns de bun si nu esti la maxim exploatat de catre firma sau compania la care lucrezi, sau oriunde iti faci activitatea atunci esti oricand inlocuibil. Uneori chiar ti se spune ca e coada la usa dupa postul tau asa ca este recomandabil sa-ti dai demisia decat sa fii destituit.
Teama aceasta ca nu esti indeajuns de bun, ca ai putea mai mult si mai bine isi are radacinile in copilaria timpurie si se dezvolta tot mai mult pana cand individul in cauza cade rapus de epuizare (sindromul burn-out) dorind sa faca toate lucrurile, cat mai bine, in cat mai scurt timp si cu maximum de eficienta.
Perfectionismul este credinta ca munca sau rezultatele care nu se ridica la inaltimea perfectiunii sunt inacceptabile.
Expresiile preferate ale perfectionistului sunt: "as fi putut sa...", "ar fi trebuit sa...",as fi...". De cand erai un plod poate ti s-a spus ca poti sa joci cutare sport mai bine, ca nu trebuie sa te lasi la ceilalti, ca poti mai mult. Sau poate cu efecte si mai distrugatoare pentru viata de adult ca mami sau tati te vor iubi doar daca...vei lua o nota mai mare, vei fi cuminte, nu iti vei murdari hainele, vei avea grija de fratiorul mai mic , si lista poate continua. Sau poate ti s-a spus ca n-o sa realizezi nimic in viata daca nu te lupti ma mult sa castigi ceea ce iti doresti, si azi esti departe in varful piramidei si tot consideri ca nu ai realizat indeajuns pentru tine sau pentru familie si esti tot nefericit si lupti si mai mult pentru ca auzi in continuare in urechea mintii ecoul nemultumirii parintilor.
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Perfectionistii sunt oameni bolnavi si ei nu stiu
Perfectionistii sunt oameni bolnavi si ei nu stiu. Se cred perfecti, isi cred lor, ca isi pot face viata perfecta si au aspiratii irealiste traind in lumea povestii lor.
Ei nu stiu cum sa reactioneze in situatii grele, cind e sa li se intimple ceva dur, pe ei ii loveste si nu stiu sa trateze acea situatie. Imaginea care o au despre sine, despre viitorul lor, despre lumea ca de povesti care o asteapta, ii afunda in ireal, ii rup de realitate.
Evenimente dure, ca moartea unui prieten sau a unei rude, ii scoate din povestea lor perfecta, din perfectionismul care si l-au facut religie, si ii loveste de ii prabuseste.
Nu sunt obisnuiti sa se loveasca de greutati, sa le duca, sa gaseasca iesirea din ele, ramin in lumea lor imaginara, perfecta, perfectionista.
Perfectionismul este boala si ei nu stiu.
Era o fetita care luase 10 la bacalaureat, la o emisiune TV, si era tare mindra ca ea e perfectionista. Saraca in lumea perfecta, in asteptarile si efortul ei de a fi perfectionista, nu e obisnuita cu greutati, si cum sa le trateze, cum sa reactioneze la ele. Lumea nu e roz, oricit ti-ai crea tu imaginea despre ea ca perfecta, oricit ai incerca sa faci totul perfect, sa duci munca ta la perfectiune, si sa ai asteptarile tale de poveste, lumea nu e roz, intimplarile nu sunt roz. Perfectionistii sunt ca niste masinute-robotei care nu au scoala vietii.
Ei nu stiu sa se smereasca, nu stiu sa accepte si imperfectiuni, considerindu-i pe cei nu atit de perfecti ca ei, niste rebuturi, niste exemplare nereusite.
Se vor afunda cu timpul in aceasta boala a lor, si loviturile vietii, faptul sa li se va arata limitele vietii, nimicnicia vietii, ii va disloca din fantezia bolii lor.
Vor ajunge, atunci cind vor realiza care e valoarea vietii, sa isi dea seama ca au alergat dupa himere, atunci cind telul lor era perfectiunea.
Bine e ca aceste persoane sa le evitati, sa evitati contactul cu ele, caci au duritate, au rautate, au ochi dur, vad numai nerealizari, nu stiu sa vada binele din altii, nu stiu sa arate mila, compasiune si dragoste. Bine e sa le evitam, pina e sa-si vina in fire.
Perfectionistii vor fi mereu ne-multumiti, sau foarte greu de multumit, vor fi greu de suportat pentru ceilalti.
Bine e sa caute sa invete smerenia, din aceasta vor putea gusta bucuria, bucuria din lucruri mici, vor putea gasi valoarea milei, a compasiunii, a iubirii de ceilalti, vor gasi valoarea vietii.
Interesant
Imi place nota ultima de optimism.
Din cate vad eu in jur "sindromul perfectionismului" e pe moarte.
Spoken like a true perfectionist, ca sa zic asa
Da si nu, poate, ar fi bine sa fim perfectionisti in ceea ce ne place nu neaparat in cursa de soareci, atunci viata nu ar fi decat frumoasa, parerea mea.
Oricum ultima nota face ca acest articol putin cam lung si putin cam occidental pentru gustul meu sa merite citit.
O zi cat mai buna,
Post new comment