De ce ateismul va inlocui religia

Cred ca ateismul nu este altceva decat rezultanta unei mari deceptii privitoare la greselile impardonabile ale bisericii in intreaga ei istorie!Cauza si efect,nimic mai mult!Fiecare parte sa se slefuiasca si astfel se va ajunge la acel mijloc benefic al extremelor(in ambele cazuri resimt germenii fanatismului) de unde lucrurile se vor putea ramifica frucuos pentru destinul omenirii.In rest,vb Sfantului Augustin"Iubeste si fa ce vrei!",fie ca e vorba de atei ,fie de credinciosi.Atentie insa la ipocrizie,pedanterie,bucherism,fatarnicie si...trandavie!

ATI VAZUT VOI VREUN MORT INVIAT MA?

CE NUMAI LAZAR A FOST BUN?

DE CE NU A MAI INVIAT NIMENI?

DE CE RELIGIA POLITEISTA A DISPARUT?

CAND OAMENII VOR INCETA SA MA CREADA IN DUMNEZEU, DUMNEZEU NU VA MAI EXISTA,
CA SI ZEII.

CE MAI CREDE CINE IN ZEUS, AFRODITA, HERA, SAU BACHUS?

Am citit cu interes articolul. Din cîte am auzit despre Istorie, prăbuşirea natalităţii şi a religiozităţii sînt simptome ale sfîrşitului unei civilizaţii, cînd aceasta a atins un nivel înalt de dezvoltare şi „şi-a trăit traiul”. Creştinătatea nu va mai fi în Europa ci pe alte continente. Să ne fie ţărîna uşoară (zicere pre-creştină).

In primul rand sunt "crestin ortodox" in realitate sunt ateu...familia mea e foarte credincioasa...diferenta ce am inceput sa observ intre atei si credinciosi este urmatoarea:

Ateul tot timpul e dispus sa isi asculte aproapele si sa gaseasca o solutie de comun acord...daca ar vedea un fenomen nou incearca sa si-l explice sa il inteleaga

Crestinul in schimb (parerea mea) daca vede un fenomen nou nu mai cauta o solutie...el crede ca Domnul e.

Eu un singur lucru' nu inteleg cum pot crestinii sa creada ca un om a trait 900 de ani ca un sarpe poate vorbi... dar poate au dreptate e calea Domnului

imi place articolul... pot spune ca imi sunt redate multe ganduri in acest articol. cu placere, tot timpul, am participat ca ascultator la astfel de discutii... evitand sa ma implic dar cand o faceam inclinam spre ateism cu toate ca vreau sa cred ca exista un Dumnezeu si asta pentru ca asa am fost crescuta...
consider ca religia este una din cele mai vechi modalitati de psihoterapie. pe vremuri neexistand legi s-a apelat la religie pentru a mentine un echilibru. consider de asemenea ca religia este un refugiu, o escapada, o modalitate de a fugi de consecintele greselilor noastre spunand "asa a vrut Dumnezeu".
nu cred ca exista Dumnezeu dar totusi vreau sa cred... (stiu, ciudat... dar e ciudat pentru altii nu pentru mine) pentru mine religia e o modalitae de meditatie. ma duc la biserica dar nu particip la slujbe si culmea ironiei ma rog, pun lumanari, ma rog pentru mai bine. de ce aleg sa ma comport asa? in primul rand pentru ca cred ca daca e sa cad o sa am un sprijin si un ajutor, adica este o modalitate de a ma intari.
poate o sa uimesc ca nu intru in dispute dar religia e un subiect pe care nu prea il dezbat ca ajung sa ma contrazic eu pe mine daca persoana cu care port discutia e o persoana ce isi sustine cu tarie ideile.

Ateismul ESTE o religie.

Eu cred in Dumnezeu si cred ca exista. Si asta pentru ca asa simt. Dincolo de de dogma, dincolo de conformismul majoritar crestin, dincolo de nevoie. Nu pot explica rational si nu am pretentia de a convinge pe cineva, cu atit mai putin un ateu. As putea invoca argumentele dogmei crestine, poate chiar cu tangenta stiintifica (cazuri de vindecare miraculoasa atestata medical- inexplicabil deci pt. unii "mina" lui Dzeu, pt. altii misterele Universului). Punindu-ma in pozitie de ateu convins nu m-ar convinge nici un argument.

M-am intrebat si eu: de unde stii ca Dzeu exista? Am derulat in minte momentele in care am simtit existenta si prezenta Lui ca certitudine si totusi inexplicabil, cu atit mai greu de descris in cuvinte. Pur si simplu am simtit. Si nu au fost neaparat momente tragice sau grele. Nici nu s-a intimplat o minune. Si poate nici nu a fost in incinta unei Biserici. Dar STIU ca exista si CRED.

Acum, luindu-ma tot pe mine ca Gica contra: daca ar fi demonstrata, dovedita, certificata si tot ce mai tine de certitudini, existenta lui, daca as avea si coasta pe care sa pun degetul ca Toma necredinciosul, daca nu vreau sa cred, nu cred. O mie de argumente nu ma pot convinge sa cred in ceva/cineva daca nu vreau, nu e in acord cu convingerile proprii, principii etc. Un ateu nu crede. Din varii motive. Ma intreb daca e dispus sa creada sau daca o certificare i-ar schimba convingerea. Ma indoiesc.

Occident,Sua si bunastarea vs. frica/incertitudinea viitorului: e comod sa dam vina pe Dzeu sau sa punem pe seama Lui minunile, balsamul. Eu cred ca important e ca/ daca se intimpla si abia apoi din ce cauza/prin ce mijloc/ intermediul cui.

Ce nu inteleg eu e departajarea asta: occident/bunastare- saracie/tari in dezvoltare, raportate la religie si ateism. Si categoric dezaprob postura "para malaiata in gura lui natafleata" care daca nu primeste para, cauta vinovatii in toate directiile sus-jos-stinga-dreapta, mai putin in sine. Si asta nu cred ca are legatura nici cu religia nici cu existenta lui Dzeu.

Atit din perspectiva crestina de creatie divina cit si din cea ateista independenta avem puterea de a construi, de a crea, de a da nastere la "minuni" cum e bunastarea, siguranta, satisfacerea nevoilor,noi insine, concret si palpabil pe pamint. Concretul e explicat/bil concret, abstractul abstract, discernerea o facem noi dupa puterea intelegerii noastre.

Asa ca ma gindesc daca intrebarea nu ne serveste mai degraba nevoii de aminare [a muncii de ex., ca tot e criza] si mai putin a curiozitatii propriu-zise. Iar cei care au facut studiul muncesc, asta e meseria lor.

Nu cred ca rezultatele studiului ne schimba noua convingerile. Sau?

- ateismul neaga, nu cred ca vrea sa inlocuiasca religia

- absolventii de studii superioare nu sunt sinonimi cu intelectualii sau savantii . Cred ca e foarte importanta precizarea.

- crestinismul nu a oferit niciodata (exceptie formele falsificate) siguranta sociala, protectie medicala sau orice alte garantii pentru viata de zi cu zi - Modelele crestine sunt Hristos si martirii....

- e perfect adevarat ca de multe ori oamenii percep religiozitatea ca pe o forma de obtinere mai usoara a anumitor beneficii ... lucru f.f.f.fals.

- societatile cu un procent mare de atei nu sunt deloc cele mai fericite...in ciuda multor beneficii care vor sa "inlocuiasca" elementele esentiale , de3finitorii ale comunitatii umene (vedti numarul de sinucideri si de boli psihice).
analfabetul care vrea sa inlocuiasca alfabetul:)

1. Ateismul neaga relia

2. Nu cred ca vrea sa fie religie sau sa o inlocuiasac

3. Persoanele care sunt religioase din nevoia de siguranta sociala sau ca paleativ la asigurarea medicala sunt destul de confuze (ma refer la crestinism). Crestinismul cheama la jertfa si in nici un caz (cel autentic)nu promite confort social sau beneficii care tin de viata aceasta...

Modelele sunt Hristos si martirii. In rest nu pot decat sa confirm:
- majoritatea contemporanilor cauta confortul ciar si in religie (credinta trebuie perceputa ca un ferment ce te scoate dinn starea de confort si te proiecteaza intr-o aventura fara margini, dureroasa si fericita).

- Oamenii moderni , absolventii de studii superioare(adica cei care sufera , tot statistic, de obezitate, de lipsa sensului, de tot felul de crize) sunt conforto dependenti si nu vor sa isi asume decat posturi care nu dor- cum e ateismul.

- Sa nu confundam absolventii de studii superioare cu intelectualii, savantii si artistii !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! e foarte important

Daca crezi in ceva nu inseamna neaparat ca acel ceva chiar exista in realitate; poate ca exista doar in mintea ta

Dumnezeu exista. Cam asta este tot ce pot sa spun legat de acest subiect.

dar ce se intampla cu America? in america sunt foarte multi crestini.

Cu cat omul devine mai instarit se crede atotsuficient si crede ca nu mai are nevoie de Dumnezeu, dar acest lucru nu il desfiinteaza pe Dumnezeu.

Daca eu nu as crede ca exista meteoriti acest lucru nu inseamna ca ei nu exista.
tania