Cum se autoprotejeaza mintea

Cum se autoprotejeaza mintea
de Razvan Pleteriu

Termenul de aparare se refera la modul in care mintea impiedica accesul in constiinta al sentimentelor.

Este bine cunoscut ca terapeutii incearca sa inteleaga sentimentele pacientilor. Insa in practica, simpla intelegere a acestora nu este suficienta pentru a-i ajuta pe oameni sa isi depaseasca problemele.

Este necesara si o explicare a motivelor si a modului in care apararile inconstiente ii impiedica si pe acestia sa intre in contact cu propriile sentimente neplacute. De fapt, cele mai multe probleme emotionale apar ca urmare a combinarii unor efecte problematice cu apararile mobilizate impotriva acestora.

O intelegere adecvata a acestor afecte si mecanisme de aparare patologice ii poate ajuta pe indivizi sa isi explice mai bine semnificatia si originile comportamentelor, a simptomelor si atitudinilor irationale. Aceasta intelegere ii elibereaza adesea pe pacienti de simptome psihiatrice suparatoare (depresie, fobie), ajutandu-i sa-si schimbe viata intr-un mod benefic.

Exista probabil un numar infinit de aparari, aproape orice activitate poate constitui o aparare. Evitarea privirii cuiva poate fi o aparare. A tipa la cineva poate fi o aparare. A juca golf, la fel. Asa cum si economisirea banilor poate avea aceasta functie. Sau, cel putin, putem spune ca toate aceste activitati pot fi folosite in scop defeniv. Indiferent de activitatea mentala sau de comportamentul manifest, daca acesta il protejeaza pe individ de trairea unor emotii neplacute, ale au un rol defensiv.

Emotiile pot fi placute sau neplacute. In general, cele neplacute stau la baza problemelor cu care se confrunta indivizii, datorita mobilizarii unor aparari cu caracter dezadaptativ. Mai concret, afectele care produc neplacere sunt definite ca avand doua componente: o senzatie neplacuta, la care se adauga gandul ca ceva ingrozitor este pe cale sa se produca (anxietate) sau deja s-a intamplat (afectul depresiv).

Astfel, putem acum extinde definitia data apararii: Apararile constituie operatii mintale care, ca o regula generala, inlatura din constiinta o componenta (sau componente) afectelor neplacute – gandul, senzatia, sau ambele.