Redefinind depresia ca simpla tristete de De RONALD PIES, M.D
traducere de Alina Mihaela Barbu
Sa spunem ca un pacient intra la mine in cabinet si imi spune ca se simte deprimat de trei saptamani. Acum o luna logodnica l-a parasit pentru un alt barbat si el simte ca nu mai are sens sa mearga mai departe. Nu doarme bine, nu are pofta de mancare si aproape ca i-a disparut orice urma de interes pentru activitatile sale obisnuite.
Ar fi potrivit sa ii pun diagnosticul de depresie clinica? Sau pacientul meu pur si simplu trece prin ceea ce calugarul din secolul 14 Thomas Kempis numea “patimile obisnuite ale sufletului” ? Raspunsul este mai complicat decat considera unii dintre criticii diagnosticului psihiatric.
In opinia acestor critici psihiatria trateaza cu medicamente tristetea normala fara a lua in considerare contextele sociale si emotionale in care oamenii tind sa fie deprimati, spre exemplu dupa ce isi pierd locul de munca sau cand o relatie importanta se sfarseste prin despartire. Acest diagnostic defectuos, spun criticii, a creat o falsa epidemie din ce in ce mai raspandita a depresiei.
In cartea lor “Pierderea tristetii” (The Loss of Sadness), Oxford, 2007, Allan V. Horwitz si Jerome C. Wakefield afirma ca de mii de ani simptomele tristetii cu cauza au fost separate de cele ale tristetii fara cauza. Doar cele din urma fiind considerate boli mintale.
Odata cu aparitia criteriilor moderne de diagnostic, spun autorii, doctorii au fost indrumati sa ignore contextul sub influenta caruia apar plangerile pacientului si sa se concentreze doar pe simptome – lipsa poftei de mancare, insomnie, energie scazuta, lipsa sperantei s.a.m.d. Criteriile folosite in prezent pentru diagnosticarea depresiei profunde, spun acestia, nu disting in mare parte intre reactii “anormale” cauzate de “disfunctii interne” si intre “tristetea normala” provocata de circumstante externe. Apoi continua sa invinovateasca pentru mentinerea acestui concept exagerat despre depresie parti interesate, cum ar fi doctorii, cercetatorii si companiile farmaceutice.
Insa desi aceasta teorie destul de populara se bazeaza pe o samanta de adevar, ascunde si o retea de probleme conceptuale si stiintifice.
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
imi place articolul
Eu am depasit in anul 1992 o stare grea de depresie, atunci am ajuns si internata , am uitat numele medicului care m-a tratat. Problema este ca acum sunt la fel de trista dar din alte dezamagiri. Nu mai pot fii puternica asa cum am fost din anul 1992 si pana acum. Spun puternica in sensul ca am avut in continuare multe probleme sufletesti si mereu le-am depasit, m-am ridicat. Sunt o fire sensibila si toate starile de depresie le-am avut si le am numai din dezamagiri mari. Ma afecteaza foarte mult criticile partenerului, le consider nedrepte, viata sentimentala o consider un esec. Desi altadata puteam lua decizii si eliminam tot ce imi facea rau acum nu mai am aceeasi putere. De cativa ani sunt total izolata si fara mari realizari. Acum ma gandesc sa cer ajutor medical iarasi. Poate voi avea acelas noroc ca in anul 1992.
re: ma gandesc sa cer ajutor
In orice moment al vietii noastre in care simtim ca avem nevoie de ajutor este foarte bine sa il si cerem. Avand in vedere ca deja ati trecut prin niste evenimente dificile si le-ati depasit, este evident ca aveti in dvs. capacitatea de a merge mai departe si acum. Este o idee buna sa cautati suportul unui psihoterapeut, care sa va sustina in cautarile prezente si care sa va ghideze in aflarea propriilor solutii si resurse.
Totdeauna este mai bine sa cautam solutii, decat sa ramanem inclestati in problema. Dificultati si probleme avem cu totii, ne diferentiem prin maniera de abordare a lor.
despre tristete...
Adevarat lucru, durerile lumesti sunt date oricui si sunt trecatoare....dar, ce te faci cand pierderea unei persoane iubite doare atat de mult, ca nu reusesti sa mergi mai departe, oricat de mult te cramponezi de celelalte "ajutoare"?
Sunt adulta, matura, am incercat pe foarte multe cai, si, nimic, un dezastru, am slabit intr-o luna 17 kg, nu mai am liniste deloc, palpitatiile mi-au furat somnul si am ajuns in scurt timp o epava....
nici antidepresivele nu rezolva total, ci doar amana agonia....
cum reuseau alti oameni acum sute de ani sa treaca peste astea? ca doar si pe atunci exista durere sufleteasca, tot atat de intensa, cred...
re: despre tristete
Nu vreau sa sun ca un cliseu sau ca o carte de self-help, dar cel mai adesea truismele sunt truisme tocmai pentru ca sunt adevarate.
Puterea e in tine, oricat de ireal si de neverosimil ar parea acum, in acest punct in care te afli, tu ai toate resursele necesare de care ai nevoie sa mergi mai departe. Sa accepti pierderea, sa inveti sa traiesti cu ea si sa pasesti libera intr-o noua etapa a vietii tale. Daca in acest moment nu poti sa te ridici din tine poti apela la ajutorul unui psihoterapeut sa te asiste in propria redescoperire si schimbare. E bine sa ai curajul sa lupti pentru tine, pentru propria ta viata si pentru implinirea ei.
Cat despre intrebarea ta cum reuseau alti oameni acum sute de ani sa treaca peste astea? este o intrebare pe care mi-am pus-o si eu la un moment dat. Clar exista dureri la fel de intense de cand exista oameni, simtim si gandim, speram si suferim, tocmai aceste lucruri ne definesc ca fiinta umana. Daca citesti autobiografii, biografii, tot felul de carti vei vedea ca oamenii o tot duc intr-o cautare de cand suntem.
Fiecare om are propria maniera de a trece prin perioadele dificile din viata sa. Uneori tind sa cred ca noi acum pentru ca suntem mai dezvoltati tehnologic si nu mai trebuie sa muncim atat pentru masa zilnica, avem si mai mult timp la dispozitie sa ne gandim aiurea, sa ramanem captivi in anumite stari. Inainte cand trebuia sa iesi sa ari pamantul sau sa cari lemne de la padure cu carca, nu prea mai aveai vreme sa te gandesti la ce a fost si nu va mai fi.
Parerea mea
foarte interesant articolul
foarte interesant articolul ,vreau mai mult ca imi place sa citesc despre astfel de lucruri.
re: foarte interesant
Ma bucur mult ca ti-a placut. Mai punem articole interesante si daca exista o anumita tema in special care te (va) intereseaza mentionati-o, ca asa putem cauta info si pe acea tema.
Post new comment