Rezistenta in psihoterapie

Rezistenta in psihoterapie
de Razvan Pleteriu

(o perspectiva psihanalitica)

In formele de psihoterapie suportive, care nu urmaresc descoperirea conflictelor, mecanismele de aparare ale pacientului sunt intarite sau chiar se creeaza noi formatiuni defensive, compatibile cu organizarea defensiva anterioara, pentru a stabiliza inca si mai mult echilibrul nevrotic.

Formele de terapie care neaga existenta conflictului intrapsihic si care pun aparitia tulburarii pe seama unor factori sociologici (unele versiuni ale teoriei sociologice ale etichetarii), favorizeaza negarea, refularea si rationalizarea.Abordarile comportamentale care contesta o psihodinamica care sa stea la baza simptomelor, intaresc si ele mecanismele de aparare, de exemplu refularea, negarea, deplasarea si formatiunile reactionale, initiate de pacient in formarea simptomelor.

Dimpotriva, in formele de terapie orientate psihanalitic se tinde catre o constientizare treptata a diferitelor manifestari ale rezistentei si o cedare graduala a acesteia. Invingerea rezistentelor nu se obtine prin presiune, sugestie, privare senzoriala sau vorbe bune, asa cum se practica in alte forme de terapie, ci printr-o intelegere rabdatoare si empatica a motivelor care au luat fiinta pe parcursul istoriei de viata, care il face pe pacient sa fie precaut, anxios, ezitant, jenat sau retras si ostil.