De ce stau femeile cu barbati abuzivi? de Marie Hartwell-Walker, Ed.D.
traducere de Alina Mihaela Barbu
De ce ar sta o femeie intr-o relatie cu un barbat care o jigneste, o ingradeste si poate chiar o abuzeaza fizic? De ce ar lucra o femeie in doua locuri pentru a plati chiria si pentru a pune mancare pe masa in timp ce prietenul ei sta degeaba toata ziua? De ce ar permite o femeie sa fie santajata emotional de prietenul ei cu amenintari de sinucidere sau crima, atunci cand incearca macar sa aduca vorba de a parasi o relatie care nu duce nicaieri?
Nu exista un raspuns usor. Adesea este un amestec complicat de mai multe raspunsuri. Daca te intrebi de ce mai stai cu un barbat care te raneste, desi iti promite ca nu o va mai face, desi spune ca te iubeste, desi este evident cat te afecteaza situatia, vezi daca te recunosti intr-unul dintre aceste raspunsuri frecvente.
Insa ai grija sa nu tragi concluzii pripite bazate pe o simpla lista. Nu este neobisnuit ca relatiile sa treaca prin perioade mai tulburi. Motivele pentru care ramanem intr-o relatie devin probleme atunci cand se transforma in scuze sau modalitati prin care ne pacalim ca lucrurile nu sunt asa de rele pe cat sunt in realitate. Daca esti ranita in mod repetat, daca stii in sinea ta ca relatia te face sa suferi, dar nu te poti abtine sa te intorci, se poate sa fie timpul sa apelezi la terapie sau la cei din jurul tau, organizatie sau prieteni, care te pot ajuta sa iesi din aceasta relatie abuziva.
1.Deoarece a fi totul pentru cineva poate fi ceva foarte minunat, cel putin la inceput.
Cand v-ati cunoscut el nu avea ochi decat pentru tine. Te suna sa iti spuna buna dimineata. Te suna sa iti spuna ca te iubeste la pranz. Vroia ca vocea lui sa fie ultima pe care o auzeai inainte sa adormi. Cand plecai de la munca sau de la cursuri te surprindea asteptandu-te. Daca un alt barbat indraznea doar sa te priveasca, te inconjura cu bratul protector. Daca un amic te suna se bosumfla. Vroia toata atentia ta. In schimb iti acorda atentie asa cum nu o mai facuse nimeni inainte. Te scotea in oras la restaurant, sau macar la o pizza si bere de cateva ori pe saptamana, si te facea sa te simti ca o printesa. Suna ca toate inceputurile romantice, nu?
Astazi, duminica, va asteptam in chatroom la ora 21.00-22.00 la o discutie despre relatii. Discutia este moderata de psihoterapeutul Dorin Victor Vasile
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
Obligatie ?
Eu am aflu intr-o situatie asemanatoare cu iubitul meu . Cand a trebuit sa plece din tara i-am spus ca voi incerca sa nu-mi gasesc pe altcineva si tot tacamul dar bineinteles ca am gasit . el a aflat si s-a intors in tara , a aflat de mine si cel pe care il gasisem , a stat in prezenta noastra, l-am prezentat ca pe un foarte bun prieten . Pana la urma m-am despartit de cel de-al 2-lea . Ma aspteptam ca cel intors sa ma lase in pace caci stia ca nu simt nimic pt el dar nu a fost asa . Sunt si acum cu el de aproximativ 7 luni si nu mai suport situatia . Nu ne intelegem deloc . Trebuie sa ma lase el sa pot iesi cu prietenele . A spus ca nu voi scapa de el pana nju imi va face viata un calvar. intre noi e o obligatie . ca el trebuie sa-si scoata parleala pt banii cheltuiti cu mine si cei pierduti din cauza mea . ma poate ajuta cineva cu un sfat ? va rog?
Totusi ce e de facut daca te afli intr-o asemenea relatie?
Si ce e de facut daca te afli intr-o asemenea relatie? Nu-mi spuneti sa ies din ea pt. ca nu ma simt in stare. De terapie nu am bani acum, o sa incerc in viitor. Poate-mi dati un sfat totusi.
Eu am avut si am o relatie defectuoasa cu mama, probabil si cu tata, dar macar ma lasa in pace. Pe scurt, mama imi spunea ca sunt proasta, ca nu sunt buna de nimic, ca m-am nascut un copil rau, ma blestema sa nu fiu niciodata fericita, batai, jigniri, tot tacamul. Pe de alta parte, nu ma indoiesc ca ma iubeste in felul ei, iar de-a lungul timpului a facut si lucruri bune pt. mine. Acum ma aflu exact tipul de relatie de care am incercat sa fug.
Prietenul ma ignora, ma tine la distanta, daca iesim undeva incearca sa faca misto, sa ma minimalizeze, ma face sa ma simt vinovata, e gelos... alteori, evident, ne intelegem bine. Toate punctele de mai sus mi se aplica, inceputul a fost minunat, eu cred ca-si va reveni, nu vreau sa raman singura (chiar sunt panicata daca pleaca undeva si nu ma suna), ma ajuta, are grija de mine, si bineinteles il iubesc.
Am 33 de ani si ma simt extrem de obosita si de slabita, nu vreau sa lupt, nu vreau sa fac nimic, doar vreau sa existe cineva care sa stea langa mine oricum ar fi.
Ratusca cea urata :)
Citind acest articol mi-am adus aminte ca eu in liceu am fost urata...sau cel putin asa ma considera eu.A trebuit sa ajung la facultate ,sa ma angajez ca sa vad cum siruie barbatii in jurul meu,cum se uita la mine si ca nu sunt urata.Doar nu aveam incredere in mine.Nu aveam incredere pentru ca am crescut intr-o familie in care barbatul abuza femeia,apoi mama mereu spunea ca asa sunt toti barbatii si asa sunt toate relatiile. Cand am auzit asta incepusem sa me sperii si sa ma gandesc ca mai bine singura decat asa ceva.Dar a trecut timpul si am ajuns sa ma implic intr-o relatie-cu toate ca imi era frica sa nu fie cineva ca tatal meu exact asa a fost-avea aceleasi "calitati "ca si el.Era o persoana foarte galanta,e purta frumos ,ma suna mereu sa vad ce fac primeam zilnic aproape flori ma scotea in orash,dar a inceput sa fie gelos ,plus ca am vazut ca daca scapa la bautura era exact tatl meu.Adica am atrs langa mine cea mai nepotrivita persoana posibila.DE ce fugeam eu de aia nu am scapat.Cum se face asta,nu stiu un raspuns exact,dar presupun ca asta am invatat eu ca astfel de barbati trebuie sa steie in jurul meu.Si relatia a fost cea mai lunga relatie care am avut-o eu,si daca nu eram "ajutata" din exterior probabil ca ar fi continuat.Incepusem sa devin dependenta emotional de acea persoana,imi placea sa fiu jignita,sa fiu bataia lui de joc.Dar o faceam fara sa realizez.
)la inceputul terapiei ,eu i-am zis din start e barbat deci in viziunea mea"toti barbati porci" nu am cum sa colaborez cu dansul,si ca nu voi reusi sa am incredere in el.EEEEE culmea am ajuns sa vb mai deschis cu dansu decat cu toti ceilalti la un loc,sa am incredere,sa il vad ca pe un om,sa inteleg ca nu toti barbatii sunt cum ziceam eu,si ca nu trebuie sa accept intr-o relatie sa fiu calcata in picioare.Culmea e ca un barbat,care nu a avut legatura sentimentala sau de prietenie cu mine mi-a redat increderea in barbati.Increderea ca toti sunt diferiti si ca trebuie sa fiu atenta doar si sa stiu cand sa trag linie de sfarsit.
Nu prea am avut exemple masculine bune in viata mea si nu prea stiu cum sa deosebesc persoanele bune de cele rele.Eu le consider bune chiar daca ma jignesc,e foarte dificil sa trebuiasca la 23-24 de ani sa te educi sa iti recalculezi princpiile,sa inveti ce e bun si ce nu este.Pot vb de o sg relatie buna,pozitiva....dar nu vb de iubire nici de prietenie e o relatie terapeutica,norocul a facut ca sa dau peste un terapeut barbat.(deci a fost noroc ca l-am ales efctiv la intamplare cu banul
IAr ca sa raspund si eu la tema articolului e pentru ca nu au un exemplu bun in viata lor,daca e un exemplu care sa demonstreze contrariul pot sa plece de langa cel care le abuzeaza.Altfel e foarte greu,devin dependente emotionali de ei nu mai au incredere in ele si ajung sa se complaca in acea situatie,deloc frumoasa.
Post new comment