La o cafea de vorbe

Am cateodata senzatia ca sunt prizoniera propriei mele minti. Ca ma invart in cercurile inchise ale unor procese cognitive repetitive. Si acest fapt se rasfrange bineinteles in alegerile pe care le fac, in modul in care imi petrec timpul. De multe ori nici nu imi dau seama de asta, decat atunci cand ajung in afara lor si le privesc din alt punct.

Astazi am avut oportunitatea de a savura o cafea cu o persoana foarte diferita de persoanele cu care interactionez deobicei. O intamplare pe care am lasat-o sa se intample de aceasta data.

Experienta intalnirii am trait-o cam ambivalent. Pe de o parte entuziasm, curiozitate, fascinatie..placerea de a intra in contact cu o persoana, o lume noua. Pe de alta parte, anxietatea specifica iesirii din zona mea de confort.. nelinistea si neplacuta confruntare cu o parte din mine care pana acum a stat mai mult ascunsa.

Cateva ore, cateva vorbe..schimbate cu o persoana ce mi-a starnit admiratia. O noua perspectiva, din care am privit spre trecut si spre viitor. Trecutul m-a intristat putin, vedeam greseli si alegeri mai putin potrivite scopurilor mele actuale. In prezent le privesc cu intelegere si respect, sunt ale mele asa cum sunt ele. Viitorul..mai optimist si mai conturat.

Ceva nou..o gura de aer proaspat..un alt punct de vedere. Exact ce aveam nevoie. Si observ cum copilul din mine se revolta un pic ca asimiland aceasta noua perspectiva nu mi se schimba brusc viata asa ca prin magie, dar o sa-i dau o bomboana si o sa-i spun sa aibe rabdare si ca totul e ok