Certitudini..incertitudini..si ceasuri

red ca putem recunoaste cu totii in noi dualitatea certitudine-incertitudine..Nevoia de certitudine, de a avea o anumita stabilitate intr-un domeniu sau mai multe ale vietii contrasteaza cu nevoia de fi surprinsi, de a trai misterul..

Pe de o parte, certitudinile ne permit sa intelegem regularitatile lumilor exterioare (surprinse de stiintele naturii prin legi de exemplu stim sigur ca doi plus doi fac patru) si interioare (stim sigur ca posedam anumite trasaturi etc) si astfel sa ne adaptam.

Certitudinile ne permit sa ne planificam, sa ne organizam viata in functie de ceea ce stim sigur (de exemplu daca stiu sigur ca nu voi fi concediata imi voi permite sa cumpar ceva in rate) si ne dau sentimente de siguranta, comfort, incredere, control..putem face previziuni etc. In acelasi timp, prea multe certitudini ar putea cred sa ne limiteze, sa ne inchida intr-o lume statica, plictisitoare..poate chiar deprimanta (cand ne domina "ceritudini" iluzorii precum "totul e gresit", "totul e negru", "nimeni nu ma poate ajuta" etc.)

Pe de alta parte, incertitudinile, surprizele, misterele ne incanta, ne stimuleaza evolutia, ne provoaca schimbarea, dezvoltarea..necunoscutul, imprevizibilul ne fac sa ne simtim liberi intr-o lume deschisa, plina de oportunitati. In acelasi timp insa, incertitudinile, indoielile pot induce o stare de disconfort, o stare mai mult sau mai putin anxioasa. Si in cazul acesta am impresia ca "mai mult" poate insemna "mai neplacut"..

Am ajuns la aceste ganduri dupa ce am vazut filmul "Timer" (din 2009), in care oamenii aveau posibilitatea de a-si procura un dispozitiv care sa le indice exact momentul (ziua) in care isi vor intalni sufletul pereche, conditia fiind ca si purtatorul sufletului pereche sa isi fi instalat respectivul dispozitiv.
Pentru mine acest film exploreaza tocmai modul in care se pot imbina cele doua nevoi, de a avea certitudini respectiv incertitudini. De unde mai multe intrebari:
-as vrea sa stiu exact cand il voi intalni sau cine este sufletul meu pereche?
-daca da, cum ma voi comporta pana cand il voi intalni? cum imi va afecta asta viata si modul in care ma implic (sau nu) in alte relatii?
-cum vom reactiona in primele momente ale intalnirii?
-cum va decurge o relatie in care as fi sigura, fara nici cea mai mica indoiala, de iubirea dintre noi? etc.

In psihoterapie se mai folosesc intrebari precum "cand crezi ca se va rezolva problema", "cum te vei comporta cand problema ta va fi rezolvata"..cum ar fi un ceas care sa indice cat timp a mai ramas pana cand s-ar rezolva o problema?

Eu ma gandesc ca pana la urma, un ceas este o constructie a omului ce stabileste un consens (obiectiv) pentru o variabila mai degraba subiectiva..poate cumva un ceas imbina certitudinea, cu incertitudinea.. si cum orice problema are in componenta sa variabile subiective, am putea sa ne construim, fiecare, ceasuri personalizate pentru fiecare problema cu care ne confruntam..asta in cazul in care un astfel de ceas ar fi util