Felie de ganduri despre deviante

De cand eram foarte mica am constientizat ca sunt diferita. Am observat de mult timp ca sunt atrasa de lucruri..ciudate, deosebite..deviante. Un fapt inexplicabil pentru mine, am crescut intr-o familie echilibrata, am avut dintotdeauna sprijin si intelegere din partea familiei. Si totusi, de cand ma stiu, am constat ca exista in mine o atractie pentru oameni, povesti si experiente negative, distructive.

Aceasta atractie s-a manifestat in special atunci cand urmaream filme, seriale, documentare, sau citind carti si povesti. Eram si sunt inca fascinata de personaje negative, de infractori, criminali, persoane care abuzeaza de substante sau aparate sau alte vietati. Am observat mai ales privind filme, o tendinta de a empatiza cu eroii negativi..imi parea rau de fiecare data cand acestia erau pedepsiti, chiar daca stiam si intelegeam ca "asa trebuie", "asa este corect" sa se intample..ca raul sa fie invins, ca binele sa triumfe. Si totusi, pe undeva imi parea rau.

Am crescut, si inca am in mine aceasta tendinta, sau atractie sau cum vreti sa-i spuneti. Dovada faptul ca mi-am ales ca profesie cea de psiholog psihoterapeut. Undeva, traieste in mine un mic mit al "vindecatorului", al "salvatorului". Din punct de vedere psihanalitic aceste lucruri ar fi puse pur si simplu pe seama instinctelor "mortii", thanatos, opuse libidoului, "erosului". Sau poate ca abordarea transgenerationala ar furniza explicatii mai plauzibile.

Dar mai profund decat acestea exista o intuitie subtila pe care o pun acum pe seama credintelor budiste: aceea ca in fiecare fiinta, indiferent de cum actioneaza, gandeste sau simte exista o esenta..aceeasi esenta in toti si in toate. Si oricat de oripilante, de inumane, prostesti sau crude ar fi actiunile unui om, cred ca am intuit demult ca omul care le savarseste nu este, in esenta sa, cu nimic diferit de mine.. sau alticineva.

Nu vreau sa starnesc polemici neaparat pe acesta tema, o credinta a mea personala pe care cu siguranta o mai au si altii. Vreau insa sa va imparatasesc ca un mesaj pe care l-am citit de curand pe acest site, mi-a intarit convingerea referitoare la persoanele care actioneaza intr-o maniera condamnabila sau inacceptabila de catre societate.

Mesajul respectiv, adresat unei persoane care se declara dependenta de jocurile de noroc era asa: "De fapt nu ai idee cat de puternic esti ! Cu cat mai mare este dependenta ta fata de ceva , cu atat esti mai puternic interior , pentru ca de fapt TU iti construiesti dependenta , tu iti construiesti inchisoarea ! Si tot TU poti sa faci cale intoarsa ... Oamenii slabi nu cunosc viciul , ei nu au taria sa incerce vre-unul ! Problema ta este ca nu ai stiut ce sa faci cu atata putere . Din marii pacatosi ai lumii au fost alesi sfinti".

Mi se pare ca atractia aceasta a mea, pe care nu am inteles-o nici eu, nici oamenii din jurul meu, fata de aspectele "negative" ale naturii umane se datoreaza faptului ca tocmai aceasta parte nedorita..cred eu ca ne propulseaza cumva in evolutia noastra personala. Dintotdeauna am simtit ca un om cu probleme este mai "valoros", mai "puternic". Simtul comun ne arata cum copii, tineri trecuti prin incercari si provocari deosebite se maturizeaza fortat, mai repede decat cei crescuti "in puf". Cum veteranii de razboi, supravietuitorii unor situatii extreme de exemplu starnesc in noi emotii profunde de respect si admiratie.

Este atat de usor sa spui cuiva care sa confrunta cu o situatie dificila ca va iesi mai intelept si mai bogat din ea..ca poate in timp ar putea deveni chiar recunoscator pentru necazul, durerea, suferinta la care a fost supus.
Este usor sa uit, atunci cand sufar, ca am nevoie de suferinta. Ca fara ea..as stagna in dulcea ignoranta.

Si totusi mi se pare ca..filozofi dupa filozofi si ganditori dupa ganditori si oameni diferiti..si carti si filme si tot ce inseamna cultura au exprimat, in forme diferite..aceasi idee. A puterii creatore a ..fortelor distructive.

Basmele ilustreaza minunat acest fapt.