Recunostinta

Mi-am adus aminte in aceasta seara de o carte pe care am citit-o de mult, tare de mult...in contextul timpului meu subiectiv. Defapt este prima carte ce are legatura cu psihologia, psihoterapia, dezvoltare personala pe care am citit-o. Prima carte scrisa de un psiholog. Timothy Miller, "Bucura-te de ceea ce ai". Este si singurul "ghid practic" de dezvoltare personala pe care l-am citit.

Cu bune si rele, cu aroma de "reteta miraculoasa si ieftina", cu tehnici cognitiv-comportamentale de manipulare a gandurilor si idei inspirate din filozofii orientale (meditatii, practici zen etc...ca tot sunt la moda; o moda benefica zic eu) ramane totusi cartea care m-a influentat cel mai mult in alegerea psihologiei si psihoterapiei ca domeniu de studiu si viitoare profesie.

Autorul proppune in cartea sa o transformare interioara bazata pe practicarea zilnica a unor activitati conforme cu trei principii fundamentale : intelegerea, atentia si recunostinta. O astfel de practica ar avea ca obiectiv trairea bucuriei de a fi..a te bucura de ceea ce este..de ceea ce ai.

Din cate imi aduc aminte, intelegerea se refera la anumite atitudini, valori si comportamente precum asertivitatea, respectul pentru ceilalti (diversitate, unicitate..), acceptare, iertare. Principiul "Atentiei" mi-a atras cel mai mult atentia atunci cand am citit cartea. Erau descrise tehnici pe care am avut surpriza sa descopar ca le foloseam foarte des in viata mea, fara sa imi dau seama ca au o denumire stiintifica. Tehnici de meditatie ("mindfulness meditation")..contemplare, trairea prezentului "aici si acum" cu toate simturile, eliminand judecatile de valoare (bun/rau, placut/neplacut..acceptarea a tot ce este exact asa cum este).

Ce mi-a adus aminte de aceasta carte acum a fost insa principiul Recunostintei. Dupa o zi agitata cu multe emotii si ganduri, dupa "ora de resurse" pe care o moderez pe chat m-a invadat un val de recunostinta. Un val placut, cald si rece, linistitor si agitat in acelasi timp. Un val care pe masura ce se apropia de mal, devenea din ce in mai mare, adunand si amestecand scoici, perle, gunoaie, alge marine si alte vietati, obiecte pierdute de turisti ingropate de mult timp in nisip. Adunandu-le pe toate, amestecandu-le intr-un singur curent..un singur fenomen..un singur gand..ce bine ca traiesc.

Nichita Stanescu s-a exprimat mai frumos.."ce bine ca esti, ce mirare ca sunt".