Raza din Ecuador

Sambata am mers si eu ca tot omu' sa imi rezolv probleme administrative pe care nu reusesc sa le solutionez in timpul saptamanii.
Vreme frumoasa, oameni multi in cartierul meu muncitoresc, o zi perfecta de pasit afara.

Vreau sa va povestesc despre ceva frumos ce am vazut, ce mi-a placut si m-a facut sa gandesc ca uite si la noi se face.
Langa piata, in fata unei banci -din alea care nu mai au bani adica-, intr-un spatiu destul de generos un grup de muzicanti.
Music! imi spun, sa cascam gura zic.

Era un grup din Ecuador, Raza, care pe un covor isi intinsesera instrumentele, care erau profi, aveau si o masuta cu CD-uri, si foarte fain erau costumati extraordinar de frumos, ceva gen amerindieni, dar niste costume colorate si frumoase care se vedea ca sunt de la mama lor de acolo.

Trei dintre ei cantau la instrumente, doi voce si unul dansa.

Ma uitam incantata la ei si la fel de incantata ma uitam si la grupul de oameni care se stransese in jurul lor, asa in soare, asa cu toate acele culori, cu muzica spaniola cu superba-i rupere de voce pe care o simti pana in suflet, cu mititei topaind pe acolo si tarandu-le pe mamici mai aproape, totul s-a constituit intr-un tablou extraordinar de placut si cald.

Si m-am gandit uite ca se poate si la noi, uite ca se poate si pe criza, uite ce face arta din oameni