Casnicia perfecta

Multumesc mult Emma pentru gand si ma bucur ca ti-au placut ale mele.

Nu stiu daca am inteles exact ce ai vrut tu sa spui, cu "ne pastram idealismul cu orice pret", eu stiu doar ca nu e bine sa renutam la el . Daca suntem intr-o relatie, sa zicem viciata, nu putem fi idealisti ca va fi bine, incercam sa o facem sa fie bine, lucram la ea, si daca nu se poate, nu se poate. E bine sa stim si cand sa renuntam, dar idealismul nu cred ca ar trebui sa se piarda nici chiar cand avem experiente negative.

Eu cred ca speranta si/ sau idealismul nu mor niciodata, si nici nu ar trebui caci spectacolul nu se termina decat atunci cand canta doamna cea grasa si daca renuntam cat inca avem timp se poate ca fara sa vrem, sa ne privam noi pe noi de niste experiente minunate.

Multumesc mult pentru comentariu, mi-a facut o reala placere sa il citesc si il gasesc extrem de pertinent.

Simt doar nevoia sa adaug ca noi suntem cei care ne stabilim prioritatile, noi decidem ce conteaza si ce nu.

Inteleg argumentele banilor, cel al problemelor, cel al societatii, dar in acelasi timp si cred ca daca ne dorim cu adevarat sa ne facem partenerul sa simta cat de important este pentru noi, sa investim timp in relatie si sa ne intoarcem la baza, la radacini, la lucrurile simple si care ne fac placere amandurora, nimic nu ne poate impiedica sa facem asta. (Ex.- Cand ati stat ultima data amandoi in pat pana la pranz nefacand altceva decat sa fiti impreuna, bucurandu-va unul de altul?) (Nu va ganditi la prostii, dirty minds Sau ganditi-va, gandurile dvs. va apartin )

In opinia mea relatia cu partenerul este ca o planta, un bonsai sa zicem ca tot imi place mie de ei, are nevoie de lumina- caldura, pasiune, intelegere-, de apa si pamant- sa zicem partea materiala, dar aici ambii parteneri se preocupa sa fie bine, sa fie ingrijit- aici sa zicem ca ar merge prioritizarea si investitia de timp si importanta, suportul.

Relatiile sunt un organism viu destul de capricios, in casatorie si in afara ei, dar in acelasi timp sunt si minunate si ne aduc enorm de mult, si in plus, cine vrea ca viata sa ii fie simpla? Sa mori nestiind daca ai trait sau nu.

Pentru mine personal relatia este una dintre cele mai prioritare prioritati ( ) si din acest motiv nu permit unor activitati neprioritare sa o afecteze.

Eu cred ca daca doresti cu adevarat sa iti faci timp, iti faci, daca doresti ca relatia sa conteze mai mult decat cariera, societatea etc., o vei face sa conteze, daca doresti sa fie minunata va fi, si eu mai cred ca pasiunea, caldura, atentiile, grija, suportul si intelegerea nu sunt niste caracteristici ale inceputului de relatie ci sunt ca un fir rosu care o traverseaza de la inceput pana la sfarsit, si sunt vitale pentru cresterea, mentinerea, consolidarea relatiei si sunt lucruri de care cu totii avem nevoie mereu, nu doar pe o perioada finita, atunci cand sita e noua.

Si eu va urez mult succes in tot ceea ce intreprindeti, si mai ales in relatia cu sotul dvs. si nu uitati ca doar dvs. (amandoi) puteti umple golul, dvs. (amandoi) puteti face relatia sa fie ceea ce va doriti.

Schimbarea nu e nici buna, nici rea, noi alegem ce facem cu ea.

Nush de ce tocmai m-am gandit la Dr. Ruth