Cu autobuze, painici, femei si compromisuri
Ieri seara am avut un drum extrem de lung cu autobuzul, si ce fac oamenii in autobuz pe canicula? Fiecare ce poate. Eu eram mult prea obosita sa mai fac altceva decat sa zac si sa incerc sa ma protejez de soare. Astfel am ajuns eu la concluzia ca autobuzele vara pot fi comparate cu niste cuptoare de paine. Avem paine alba, graham, cu seminte, chifle, baghete, paine pe vatra, multe sortimente, varii marimi si culori. Si toate painicile stau stoice acolo asudand, strambandu-se din nas, bombanind. Imaginea aceasta a cuptorului cu painici a facut mai suportabila calatoria interminabila cu autobuzul.
La una dintre statii doua doamne mi-au atras atentia prin faptul ca semanau foarte tare si prin faptul ca una dintre ele purta un pulover pe caldura aceea insuportabila. Ambele aveau ochelari mari cu rame maro, erau tunse cam la fel, semanau la fata si corp, se poate sa fi fost gemene, dar sa fi imbatranit putin diferit.
Autobuzul era aglomerat, dar cu ceva bunavointa se mai puteau indesa cateva painici cetatenesti, asa sa fie fix pe fix. Cele doua doamne mi-au atras privirea, caci una dintre ele vroia sa se urce si se apropiase de usa din fata, cealalta statea neclintita si teapana pe trotoar. Doamna care vroia sa se urce o ruga pe cealalta sa vina, caci ea vrea sa ajunga acasa, este foarte obosita. Avea o privire extrem de rugatoare si chiar parea obosita. Doamna de pe trotoar isi stransese mainile in jurul corpului tinand de pulover si dadea din cap ca ea nu se urca in aglomeratia aia. (Cred si eu in pulover in cuptor, nu pare o idee extraordinara!)
Nu s-au mai urcat pana la urma si transportul de painici fierbinti si-a continuat ruta. Mi-a parut rau pentru doamna obosita care nu s-a urcat in bus caci sora sa nu agrea aglomeratia, si m-am pus pe gandit. Ce as fi facut eu? Daca cineva de-al meu ma ruga sa ma urc in bus obosit/a fiind si eu nesuportand aglomeratia, ce as fi facut? M-as fi urcat, fara indoiala. Daca eu as fi fost obosita si as fi rugat pe cineva sa luam acel autobuz ca sa ajungem acasa, dar nu ar fi vrut, caci nu suporta aglomeratia, ce as fi facut? Nimic, as fi asteptat cuminte urmatorul autobuz.
Asa am observat ca in ambele situatii eu as fi facut un compromis. Ca o fi bine, ca o fi rau, nu stiu, ce spune asta despre mine nu am idee, cert este ca asa as fi actionat.
Cam atat despre painici in autobuze, doamne tepene in pulover la 33 de grade si compromisuri.
Cum zicea cineva: A face compromisuri este o arta, in special la 33 de grade cred. 
- Alina Mihaela Barbu's blog
- 201 reads

rss
email
twitter



Post new comment