Viata dupa cablu
Submitted by Alina Mihaela Barbu on Sun, 02/07/2010 - 17:57
Cablu= multe programe tv la care ma uitam sporadic.
De curand in viata mea a avut loc un eveniment important. Nu mai am cablu. Trebuie sa mentionez ca a fost un concurs de circumstante voluntar cel care a dus la acest deznodamant. Adica plecarea cutitutei dolce de pe televizor. Acum, televizorul sta acolo tacut si stingher, iar eu il privesc cu ambivalenta.
A fost o vreme, indelungata, cand ma uitam compulsiv la televizor, caci el suplinea ceea ce imi lipsea mie in viata de zi cu zi. Imi lipsea compania, imi lipseau vocile, imi lipsea miscarea si caldura. Evident televizorul nu putea sa le suplineasca pe toate, insa actiona ca un surogat destul de bun pentru unele dintre ele. Televizorul ma facea sa nu ma mai simt asa de singura, avea filme care imi tineau companie si ma faceau sa sper, sa nu ma mai gandesc la ce piticuti imi zburau mie prin cap.
Trebuie sa admit ca televizorul mi-a fost mult timp un companion de incredere. Era mereu acolo pentru mine, imi spunea cate in luna si in stele, prezentatorii si unele emisiuni devenisera parte din viata mea si din ritualurile mele. Ma trezeam la 5 jumatate dimineata si cat timp imi faceam cafeaua ascultam muzica, iar la sase cu cafeaua in brate ma uitam la stiri, ma imbracam pe stiri, plecam la munca pe vocile alarmiste ale stiristilor.
Seara cand veneam acasa aveam un set anume de emisiuni la care ma uitam,iar ele faceau parte din asteptarile mele, din viata mea placuta de acasa. Seara vedeam filme, emisiuni stupide la care ma hlizeam alintandu-ma ca eu sunt mai desteapta decat ei, insa nu eram decat un om intr-un apartament dintr-un bloc la periferia unui oras.
Cand se lua cablul era tragedie, deveneam nelinistita si nu mai aveam stare, mereu il verificam Si-o fi revenit???, imi faceam de lucru la calculator, mai gospodeam, dar parca nimic nu imi pria fara bolboroseala din fundal. Televizorul era prezent aproape in fiecare moment pe care il petreceam acasa, cand gateam gatea si el, cand faceam curat imi canta, cand ne petreceam serile impreuna ii comentam emisiunile cu supravietuitori si altele. Poate parea trist ceea ce va povestesc eu aici, dar nu este, chiar nu este, ma simteam bine atunci si nu vedeam nimic deosebit in felul meu de a fi. Nici acum nu vad, acum pur si simplu ma aflu in alta etapa, dar imi aduc aminte cu drag de acea perioada.
Ma amuza acum cand vad televizorul tacut si eu nu simt neaparat nevoia sa il fac sa mearga. Recunosc ca am momente in care i-as da drumul sa vad si eu ceva, dar avand in vedere ca exista atatea optiuni de a vedea ceva nu este nici o drama. Stiri pot vedea online fara probleme, iar filme sunt cu duiumul, pot vedea orice imi doresc, caci daca nu gasesc eu ceva, cunosc pe cineva care cunoaste pe cineva care cunoaste pe cineva si tot asa.
Deci exista viata si dupa cablu si trebuie sa spun ca este una extraordinar de placuta, desi sincer nu as fi crezut ca voi spune eu asta vreodata. Nu renunt insa total la idea de TV, ma mai gandesc la alternative… cine stie ce antena de camera imi iau. 
Voi ce parere aveti despre TV? Ce rol joaca in viata voastra?
(549)
- Alina Mihaela Barbu's blog
- 146 reads
email
twitter
Ei,televizorul asta... Eu am
Ei,televizorul asta...
Eu am aproape 24 de ani si televizorul nu prea a facut parte din viata mea.
Cand eram in clasele primare aveam cate unul alb-negru cu antena de camera,deoarece tatal meu-electrician de meserie (foarte priceput la electrica si apreciat) nu avea chef sa ne puna una pe bloc cum aveau toti vecinii...si eu cu fratele meu aveam o antena de camera pe care ne cam chinuiam sa o asezam astfel incat sa vedem si noi desenele de pe tvr 1....
Mai urmaream cate un film la telecinemateca sau teleenciclopedia cand nu mergeam in weekend la bunici ,care numai cei din partea mamei aveau tv si acolo ne duceam mai rar,pecand bunica din poartea tatalui nu avea decat radio.
Cand s-a stricat si televizorul de acasa ne-a ramas numai radio la care mama asculta nonstop.Prin liceu am inceput sa descopar noi posturi in FM si m-am saturat de muzici si carco/chicoteli,dar duminica seara se stia:ascultam teatru radiofonic-foarte gustat de mine,de frate si de mama...
Printr-a 11/2004 a o vecina care avea un tv color si cablu ma tot chema pe la ea sa ii fac masaje si astfel ma si uitam la ce emisiuni vedea ea cu sotul :stiri,muzica populara si emisiuni siropoase,dar eu ardeam dupa filme...daca as fi avut eu tv cu cablu numai la ele m-as fi uitat...
Dar din 2007 ne-am luat si noi si tv si ne-am bagat si cablu...si dai si m-am uitat pana mi s-a scarbit,de facultate nu prea m-am mai ocupat (am si renuntat la ceva timp)...apoi am trecut la internet,tot prin 2008/2009 :bloguri ,ziare,site-uri si iar bloguri....asa se intampla cand nu ai ceva...cand primesti consumi pana la refuz...pana te cam intoxici sau ceva de genu'...Acum mi-a trecut dependenta si de tv si de net...le folosesc mult mai relaxat...mai ales ca internetul mi-a adus si o poveste de dragoste foarte atipica,dar care mi-a consumat foarte multa imaginatie si energie..
Concluzia:cel mai bine am trait fara tv si net,pentru ca aveam mai mult timp pentru invatat si alte activitati,dar nu pot sa nu le apreciez si pe ele in masura in care sunt utilizate in mod inteligent...
Acum sa zic ca nu as fi facut depresia care m-a tinut din toamna lui 2008 pana in vara lui 2009 mai mult in casa poate ca gresesc...dar oricum televizorul si internetul mi-au favorizat-o pentru ca eu si-asa intasem intr-o spirala(scoala,gospodarie,cumparaturi,munca in weekend la tara,nicio clipa de ragaz,parinti cu parinti batrani si blonavi,lipsa banilor,un frate care nu prea comunica,intalniri cu prietenele /colege foarte rare,lipsa cuiva cu care sa comunic cu adevarat-mama avea si asa prea multe pe cap la tara,cu mama ei foarte bolnava etc,etc,,,) ,intr-un cerc vicios in care nu reuseam sa ma relaxez,iar ele la randul lor mai mult m-au consumat in loc sa ma linisteasca cu adevarat.
Dar acum ca toate au trecut m-am linistit si nu le mai port pica ,doar le folosesc din cand in cand,pentru putina informatie si nouatate in viata mea...de somera in anul de criza 2010...
re: cel mai bine am trait fara TV
O concluzie foarte buna si presupun de mare insemnatate, caci va da indicii legat de ceea ce puteti face pentru a va simti bine in prezent.
Televizorul, atunci cand devine un consumator major de timp, este intradevar o pacoste, caci tindem sa neglijam anumite activitati care ne-ar aduce satisfactie si ne-ar da un sentiment pozitiv legat de propria persoana.
Depinde doar de noi daca il utilizam ca un instrument sau il lasam sa ne conduca viata si sa ne determine actiunile, la fel ca si net-ul presupun. Din pacate ambele faciliteaza izolarea si lipsa de activitate, dar de aceea noi suntem fiintele rationale din relatia cu ele, noi putand alege daca ele ne controleaza pe noi sau invers.
Multumesc pentru comentariu, a fost o reala placere sa il citesc.
pentru mine tv-ul
pentru mine tv-ul a avut un rol important in viata.Multa vreme imi tinea si el mie de urat ,suplinea ceea ce mie imi lipsea in viata.Dar m-am dezobisnuit.Stii cum? Stand in spital,acolo nu era tv,nu tu calculator nu tu nimic.Asta era acu 2 ani...de prin ianuarie pana in aprilie,nu prea am avut cum sa ma uit la tv.La inceput tampeam,faceam 13-14 pe acolo,apoi am inceput sa imi umplu timpul cu alte lucruri.Spre deosebire de majoritate de acolo eu nu puteam sa dorm toata ziua...multi asta faceau,asa ca am inceput sa citesc,sa tricotez si asa am invatat sa stau si fara tv.Apoi cand am ajuns acas nu imi mai trebuia televizor,pentru ca ma dezobisnuisem.Acum ma uit la tv dar destul de rar,sunt poate saptamani cand nu vad nici un film sau sa fie vreo emisiune la care sa ma uit.Nu ma mai atrage atat de mult,imi gasesc altceva de facut.Si cand vreau sa vad un film il dau jos de pe net si rezolvasi problema
.Oricum televizorul are si el un rol inviata noastra.
re: pentru mine tv-ul
Multumesc mult, Adina si Elena pentru deschiderea voastra si pentru privilegiul de a imi/ne impartasi elemente personale, este foarte frumos si eu personal ma simt onorata.
Este un sentiment foarte fain sa si primesti atunci cand dai.
re: rolul televizorului în viaţa mea
Am locuit mulţi ani într-un cămin studenţesc, iar televizorul era un obiect ce se găsea într-un singur loc: la bucătărie
. Îmi plăcea să gătesc privind desene animate, documentare, emisiuni despre animale. Oricum, petreceam puţin timp gătind şi nu mergeam în rest să mă uit la televizor. Apoi au pus câte unul în fiecare cameră, aşa că un an întreg am urmărit unele emisiuni care-mi plăceau sau care plăceau colegelor mele de cameră. Mi-a plăcut şi acea perioadă 
. Acum stau cu două fete care nici nu au scos televizorul din cutie. Stă cuminte acolo şi nimeni nu îi duce lipsa. Ce-i drept, avem calculatoare şi navigăm foarte mult pe internet. M-am dezobişnuit de televizor. Când merg acasă la părinţii mei, am de multe ori impulsul de a pune pauză când merg să fac ceva 
şi de fiecare dată îmi vine să zâmbesc, amintindu-mi că nu se poate.
Nu am nimic împotriva televizorului, dar dacă am de ales între el şi calculator, prefer oricând calculatorul (evident, trebuie să fie conectat la internet). Are orice îmi doresc: pot vedea filme, citi ştirile (deşi nu o fac, de obicei
), afla mersul trenurilor, găsi reţete, dar cel mai important e că pot ţine legătura cu prietenii mei.
Ca să răspund la întrebare: am o părere bună despre televizor, dar în viaţa (şi camera
)mea are un rol pur decorativ!
re: rol pur decorativ
E bine asa
si asa multe dintre lucrurile care ne sunt prezentate acolo nu sunt decat briz-brizuri menite sa ne mai manipuleze putin, sa mai creasca un punct de rating, sa mai aduca niste venituri cuiva. Sau cel putin asa imi pare mie.
Post new comment