Baiatul care a strigat: "Lupul!"

Sau Fata care a zis: "Ma las de fumat!"

Nu stiu cum reusesc altii, dar eu nu reusesc sa ma las de fumat. Am o relatie de iubire-ura cu tigarile. Imi displac profund pentru ca ma doare gatul de la ele, pentru ca ma costa o gramada de bani, pentru ca mereu toata lumea imi face observatii legat de faptul ca fumez si nu imi prieste atunci cand fumez pentru ca am acele vocisoare in cap care ma bodoganesc. Mi-as dori sa nu fumez, chiar mi-as dori, dar cumva dupa ce ma las, la cateva zile devine asa de dificil si eu asa de agitata ca ma apuc din nou.

M-am lasat de atat de multe ori ca cei din jur deja ma privesc cu scepticism cand zic din nou ca ma las. Iar?!? Da... iar. Nu stiu cum reusesc ceilalti sa se lase, sa nu se mai gandeasca mereu la tigari, atunci cand nu fumeaza, cum fac sa nu mai asocieze fiecare actiune cu fumatul. Presupun ca trebuie sa treaca mai mult timp, astfel incat obiceiurile sa se schimbe, sa incepi sa le inlocuiesti. Insa, daca eu nu ajung niciodata suficient de departe ca sa inlocuiesc obiceiurile incercarile mele sunt sortite esecului.

Ii admir din tot sufletul pe oamenii care au spus gata ma las si s-au lasat, insa eu nu fac parte din aceasta categorie. Cred ca fumez de asa de mult timp incat am ajuns sa o asociez pe Alina reala cu Alina fumatoare. Adica atunci cand nu fumez am impresia ca nu sunt eu, ca e ceva in neregula. Iar, apoi cand fumez am impresia ca m-am intors la mine, la cum sunt eu. Stiu ca astea sunt toate constructe ale mintii mele, dar asta nu inseamna ca nu sunt extrem de puternice.

Mi-ar placea sa fumez macar uneori, atunci cand ma pot bucura cu adevarat de tigara, nu compulsiv asa, puf-puf-puf ca o locomotiva, fara sa simt, fara sa gandesc. Am ajuns la concluzia ca pentru moment poate aceasta este calea de urmat pentru mine, insa ma sperie gandul ca este atat de usor sa aluneci, sa fumezi din ce in ce mai mult si din nou sa ajungi fumator inrait. Dar deh, nu se poate nici asa si in caruta si in teleguta, sa si fumezi, dar sa nici nu fumezi. Intr-o zi, cand m-am lasat de fumat, ma gandeam la viata mea de nefumatoare si m-am intristat profund, caci eu nu vreau sa fiu nefumatoare, dar in acelasi timp nici nu vreau sa fiu sclava tigarilor.

As vrea sa fumez doar atunci cand este acel moment perfect in care pot fuma nestresata ca imi zice cineva ceva, in care ma pot bucura in voie de tigara fara a avea sentimente de vinovatie, in care nu ma priveste nimeni reprobator si chiar ma pot bucura de acea stare de fumatoare. De aceea m-am decis sa fac exact asta, sa fumez doar atunci cand constientizez tigara nu automat. Om vedea.

Voi cum ati renuntat la adictiile voastre?