Ce faci?

Ce faci?

Cu totii cred ca auzim intrebarea asta de cateva ori pe zi, invariabil. Eu nu am absolut nimic cu aceasta intrebare, dar nu imi place atunci cand este folosita ca element social. Cand pe cineva nu intereseaza absolut deloc ceea ce fac eu, fizic sau spiritual, dar totusi ma intreaba asa de conversatie.

Din acest motiv apelez la diverse raspunsuri ca sa imi exprim indolenta. Exemple de asemenea raspunsuri sunt:

Exist cu succes.
Bine la cine gasesc.
Cobor/ urc scarile.
Iete si eu pe aici.
Mai nimic bun.
In principiu respir.

etc. la creativitate stau bine.

Cand ma intreaba oamenii mei insa, pentru ca stiu ca pe ei chiar ii intereseaza ce fac, le raspund cu cel mai mare drag. Familia mea in special are o afinitate deosebita pentru aceasta intrebare, poate data si de conditiile de mediu (traim in tari diferite) si ei nu doar ca pun aceasta intrebare dar o si sparg in mai multe variante. Ce faci acum fizic? Cum esti spiritual? E totul in regula la munca, acasa, cu viata, esti multumita? Etc. Esti bine?

Nu imi place acel Ce faci? gol de sens care de fapt nu exprima o preocupare sincera si de aceea si eu la randul meu evit sa pun aceasta intrebare atunci cand chiar nu ma intereseaza ce face cineva. Ma rezum la formule de salut sau la intrebari inlocuitoare. Intreb Ce faci? atunci cand ma intereseaza exact ce face acel om, scrie, e la telefon, face baie etc.

Uneori cand mi-se pune aceasta intrebare am tot felul de raspunsuri sarcastice in cap . Merg, nu vezi? Stau. Ma uit in gol. Tot felul de chestioare amuzante la mine in cap.

Mi-a venit idea cu acest post cand am fost intrebata in aceasta dimineata in timp ce fumam ce fac, si am raspuns si eu timid caci era oarecum evident ce fac: Fumez.

E la fel ca atunci cand la birou ma intreaba lumea: Ce faci? La munca?

Ahhh nu, sunt o iluzie optica, eu de fapt sunt pe un chaise longue in Caraibe!

It's like, duhhh!