Cel mai bun moment este prezentul

De maine. De luni. De saptamana care vine. La anul. Uneori cand imi propun sa fac ceva, un proiect, sa indeplinesc o dorinta personala, imi spun Dar nu acum, parca as face altceva. Dar maine cu siguranta voi incepe. Si maine vine, si maine aman din nou. Este un model pe care il repet la nesfarsit. Insa, in ultima vreme acest model a inceput sa ma deranjeze, pentru ca asa, adesea, nu fac mai nimic din ceea ce mi-as dori. Astfel ca, in ultima vreme, de cate ori am pornirea de a amana ceva, imi spun eu mie There is no time like the present., fara sa imi fi propus asta, pur si simplu am inceput sa o fac intr-o zi.

Evident uneori tot aman, dar uneori nu aman si reusesc sa fac ceea ce imi propun atunci cand imi propun. Am inceput sa fac acest lucru deoarece am constatat ca atunci cand aman si ma dedulcesc la cate o activitate pasiva, ma uit la televizor, citesc articole pe net sau pur si simplu stau, la sfarsit ma simt goala, bantuita de regretul proiectului defunct. Insa, atunci cand imi infrang pornirea de a amana si fac ceea ce imi propun in ciuda dorintei mele de a mai sta putin, la sfarsit sunt multumita si animata de satisfactia indeplinirii sarcinii propuse. Plus ca, atunci cand aleg sa stau uneori nu imi prieste, pentru ca ma gandesc cu vinovatie la ce ar fi trebuit sa fac, dar nu fac.

Identificand acest model de comportament la mine si sentimentele pe care mi-le provoaca fiecare dintre variante, am ajuns la concluzia ca am nevoie de un sistem de recompense, care sa impace placerea de a sta cu placerea de a indeplini anumite proiecte. Astfel ca, atunci cand am de facut ceva mai dificil sau pe care am tendinta de a il amana, imi propun o recompensa. Acum fac asta, ma concentrez 100%, indepartez toti stimulii si ceea ce m-ar putea distrage, iar apoi ma uit la un film. Aplicand aceasta strategie castig pe mai multe planuri.

Indeplinesc ceea ce mi-am propus. Obtin sentimentul de satisfactie si multumire pe care mi-l da faptul ca am facut ceea ce merita facut. Ma bucur de actiunea de a ma uita la film, fara a fi haituita de ganduri parazite cum ar fi Vai ce loaza esti., iar la sfarsitul zilei, cand trag linie, pot spune ca a fost o zi completa. Am si indeplinit un proiect sau mai multe, am si stat facand o activitate neproductiva, echilibrand balanta dintre cele doua, impacand si capra si varza cum ar veni.

Asa ajungem din nou la echilibru. Un concept atat de prezent, dar intr-un fel atat de alunecos. Cu totii stim ca este nevoie de echilibru, insa este atat de dificil sa gasesti echilibrul si mai ales sa il mentii, sa il faci parte permanenta din viata ta. Daca stau toata ziua degeaba, seara ma simt ca o molusca nevolnica. Nu pot face lucruri productive toata ziua, pentru ca la un moment dat imi pierd concentrarea si incep sa dau rateuri. De aceea am nevoie de un mix intre cele doua. Insa pentru a il obtine trebuie sa lupt si sa imi inving natura de persoana care amana, care lasa pe a doua zi, care isi propune multe si care pierde multe pe drum.

Sunt convinsa ca ceea ce am scris eu aici apare in nenumarate carti de self-help, in anumite forme si culori, insa ce stiu este ca daca as fi citit intr-o carte asta cel mai probabil as fi cascat si as fi mers mai departe. De ce?

Adesea m-am intrebat de ce tehnicile altora si pasii lor nu au lasat urme de durata in mine si au disparut in neant ca apa pe spatele ratei. Cred ca am raspunsul sau cel putin pot specula un raspuns. Deoarece nu erau solutiile mele, retetele mele, care sa mi se potriveasca mie si pe care chiar sa doresc sa le aplic. Uneori cand citesc ceva de genul ma intreb daca acele lucruri functioneaza pentru cineva, sunt convinsa ca o fac altfel nu ar avea asa un succes nemaipomenit. Stiti ca exista oameni dependenti de carti de self-help? Si ca exista alte carti de self-help care ii ajuta sa depaseasca dependenta de cartile de self-help? Running in circles un pic asa.

Cel mai probabil si eu am citit undeva, candva ceea ce incerc sa aplic acum cu mine, insa a fost nevoie de timp, de sedimentare, de aparitia dorintei autentice si naturale de a schimba ceva pentru a cauta si gasi o reteta personala.

Prin urmare si asa deci Cel mai bun moment este prezentul. Iar acest post a aparut datorita acestei zicale, nu despre ea, caci eu personal mi-as fi dorit sa fac baie.