Cu si despre munca

Cand eram mica una dintre modalitatile preferate de a imi petrece timpul era sa imi caut de lucru. Aveam probabil vreo 10 ani, citeam anunturile din ziare si imi inchipuiam ca ma duc acolo, ma angajeaza si ma vedeam pe mine facand una si alta pornind de la ceea ce se cerea in anunt. Precoce eu asa un pic. Imi aduc aminte ca abia asteptam sa ma fac mare si sa am eu slujba mea, sa fac eu tot felul de lucruri.

Cum s-a intamplat dupa o vreme chiar am devnit mare si m-am angajat. Am avut niste emotii ingrozitoare la primul meu interviu, abia puteam lega doua cuvinte, dar m-au angajat caci stiam engleza foarte bine. Cand am constientizat ca m-am angajat am avut asa un sentiment coplesitor de iubire de sine si mandrie, avem propriul meu job, nu castigam mult dar avem job-ul meu.

La lucru fiind asa de emotiva si retrasa nu mi-a fost foarte usor, dar incet incet, perseverand am ajuns sa invat ceea ce am de facut, sa imi fac amici si in scurt timp am crescut. Si crescand binisor la un moment dat nu am mai avut unde creste asa ca am cautat alt job mai sus. L-am gasit, am inceput sa il fac si pe el ca dupa o vreme, mai multa asa, sa descopar ca imi urasc locul de munca.

Cand s-a intamplat asta, cum s-a intamplat, de ce s-a intamplat, cand am devenit eu asa de acra si iresponsabila ... nu pot decat specula si sincer nu stiu cat de multa dreptate am, caci impresia mea este ca mai mult dramatizez eu, dar in acelasi timp nici nu ma pot impiedica sa fac acest lucru. Rational le explic frumos si le impart in bucatele, subiectiv ma blochez si incrancen ca eu nu mai vreau. Fascinanta mai e si fiinta umana.

Unul dintre sentimentele pe care le-am incercat in vietisoara mea pana acum, si care imi displace profund, este acela pe care il am atunci cand trebuie sa fac ceva ce nu vreau sa fac. Am simtit acest lucru de cateva ori extrem de puternic si de fiecare data m-am blocat si mi-am luat talpasita pana la urma, nu mereu cand ar fi trebuit, dar pana la urma am reusit sa ma rup si nu stiu cum se face dar de fiecare data decizia a fost cea corecta, si am iesit mult mai bine decat as fi crezut.

Cam asa simt si acum fata de job-ul meu, cum zice surioara mea, trapped, si am eu asa un feelin' in lumina evenimentelor recente ca nu ma voi mai simti asa mult timp .