Despre demoni

Ma gandeam acuma la demoni, cu totii avem demoni presupun, nu stiu sigur si nu imi plac generalizarile asa ca nu voi generaliza.
Dar eu am demoni, familia mea are demoni, fiecare in parte adica, prietenii mei au demoni etc.

Si ma gandeam eu asa la demonii mei si o concluzie la care am ajuns este ca eu si ei am fost up close and personal foarte mult timp, adica daca ma uit in trecut nu imi aduc aminte de o vreme in care ei sa nu fi fost cu mine, cert ii resimteam mai puternic sau mai slab, ciclic, dar mereu erau acolo si ma dominau, da da ma dominau, ei pe mine.

O lupta constanta intre mine si ei cam asa a fost viata mea pana cand intr-o zi ne-am intalnit si am avut a showdown caci se ajunsese la momentul in care viata mea nu era suficient de mare pentru noi toti, ori eu, ori ei.

In urma intalnirii nu asa prietenesti cu ei, eu am iesit on top si am ajuns sa ii cunosc foarte bine, si cand mai incearca sa scoata cate un cuvant nu mai au sansa: Shut up now I am in charge!
Acum suntem prieteni (cu cei care au mai ramas, the important ones), da prieteni, ii cunosc asa de bine ca le stiu punctele slabe, ii recunosc imediat in multimea de sentimente si ganduri si stiu cum sa ii ajut sa intre in rand. Acest lucru vine cu acceptarea si intelegerea propriei persoane si a propriilor demoni.

Demonii nostri sunt parte din noi, unii chiar ajuta la definirea persoanei care suntem si acceptarea lor face parte din procesul nostru de crestere, de aceea cand ii simtiti cel mai bine e sa le spuneti frumos: No bine, hai sa vedem cum sta treaba. Ce vrei? Ce pot face eu pentru tine? Ce poti face tu pentru mine? Si sa va asezati la masa de negocieri. Cel mai probabil nu vor vrea sa va asculte, vor fi capriciosi si mofturosi, dar nu va lasati impresionati, nu uitati cine locuieste pe cine