De cand suntem mici suntem etichetati. De catre parinti, de catre colegi, de catre profesori, de catre vecini, de aproape toti cei cu care intram in contact. Mai mereu se gaseste cineva care sa ne spuna cum suntem, cum ar trebui sa fim si mai mereu exista cineva care considera ca stie mai bine decat noi despre persoana noastra.
Mie personal etichetele imi par un lucru periculos si am sa ma si explic.
In copilarie, atunci cand ne cautam identitatea si personalitatea noastra este in formare, etichetele uneori sub forma unor cuvinte spuse la intamplare sau la nervi, au capacitatea de a ne afecta si coordona intreaga dezvoltare ulterioara, acest lucru putand avea un impact decisiv asupra vietii si alegerilor noastre. Daca un copil aude de la parinti, profesori, colegi, ca este prost, incet, incapabil, uratel, grasun, ca nu memoreaza bine, ca nu este coordonat, ca nu se pricepe la numere, etc. copilul va tinde sa ia de bune aceste etichete si deoarece nu poate discrimina intre ce este corect si ce nu, acestea pot sa ii afecteze intreaga personalitate.
Insa, acest lucru nu este valabil doar la copii, chiar si adulti fiind suntem sensibili la etichetele cu care cei din jur ne catalogheaza. Cert, nu mai au aceeasi amploare ca in copilarie, caci acum structura personalitatii noastre are o oarecare forma, insa ne pot afecta orisicum, mai ales cand vin din partea celor care sunt importanti pentru noi si a caror opinie conteaza.
Se poate ca acest lucru sa nu fie valabil pentru toata lumea, iar eu nu cred in generalizari, unii dintre noi au o personalitate rotunda care le permite sa se detaseze de etichetele pe care ceilalti se grabesc sa le lipeasca, insa nu toti suntem asa, unii dintre noi, poate chiar cei care au avut prea multe etichete lipite pe ei ca si copii, tindem sa ne lasam afectati si influentati de etichetele celor din jur.
Efectele periculoase ale acestui fapt sunt ca ajungem sa nu mai stim exact cine suntem sau sa ne indoim de propria persoana si de abilitatile noastre. In cazul in care incercam sa ne schimbam conform etichetelor care ni s-au pus, tot incercand sa ne schimbam, modificam asa cum considera ceilalti ca ar trebui sa fim, adesea ajungem sa ne pierdem pe noi insine si sa ne gasim intr-un impas. Plus ca schimbarea nu garanteaza ca cel pentru care am facut asta va fi multumit, va aprecia sau nu va gasi altceva care trebuie schimbat si tot asa, intram intr-un vartej al incercarii de a fi cine cred ceilalti ca ar trebui sa fim sau cum ar trebui sa fim.
Imi pare extrem de interesant fenomentul acesta al etichetelor, adesea descopar ca unii oameni ma percep total diferit fata de cum ma percep eu, fata de persoana care consider eu ca sunt si atunci ma intreb Cine stie cum sunt eu? Ei sau eu? De cine sa ascult?. Trebuie sa recunosc ca chiar si la aceasta varsta exista oameni care ma pot dezechilibra, prin asta inteleg, oameni a caror parere este atat de importanta pentru mine incat atunci cand ma eticheteaza intr-un anumit fel acest lucru ma afecteaza.
Se poate ca aici sa joace un rol si tipul meu de personalitate si istoricul dezvoltarii mele, insa tot acest process trebuie sa recunosc ca ma fascineaza. Ma fascineaza impactul pe care il poate avea asupra imaginii noastre de sine si in consecinta asupra dezvoltarii noastre. Etichetele negative daca nu le identificam si analizam, pot deveni credinte despre propria persoana, credinte limitative si daunatoare atunci cand ne opresc de la a ne indeplini planurile si visurile.
O eticheta care pe mine m-a marcat atunci cand eram mica si care mi-a dat bataie de cap o vreme a fost cea pusa de doamna mea profesoara de engleza in clasa a VIII-a, dansa mi-a spus Dupa ce ca esti mare (n.a. fizic) mai esti si proasta!
Voi ce parere aveti despre etichete? 
etichete..cunoastere
etichetele cred ca sunt tot un fel de tipare, care descriu, explica si fac previziuni in legatura cu comportamentul unei persoane. o eticheta este ceva cunoscut, simplist, general, care se aplica unei realitati complexe, unice, multidimensionale, si relativ necunoscute..personalitatea cuiva. cred ca oamenii au o nevoie puternica de a cunoaste alti oameni si pe sine insusi, de a alege un mod de raportare la altul, si o eticheta pare a fi cea mai eficienta si rapida metoda. multe teste psihologice (daca nu toate) produc la final etichete.
cred ca etichetele sunt inevitabile, si uneori utile, atata timp cat tinem cont ca ele nu vor reprezenta niciodata totalitatea personalitatii noastre, ci doar unele aspecte limitate, statice..etichetele mele sunt in majoritatea lor paradoxale..unii imi spun ca sunt proasta, altii ca sunt desteapta..unii ca sunt copilaroasa,imatura altii ca sunt prea matura..unii imi spun ca sunt sociabila, prietenoasa, altii ca sunt introvertita, inchisa in mine..unii ca sunt deosebita, altii ca sunt banala. plictisitoare..etc..si toata acestea sunt adevarate; uneori gresesc si ma comport prosteste, alteori imi demonstrez inteligenta..uneori imi place sa ma port imatur, alteori prefer sa fiu matura etc etc.
in generala, cel mai mult ma durea cand colegii de clasa imi spuneau *cocosata. era amuzant pentru ei sa se raporteze la mine doar din perspectiva acestui fapt..dar nu faceau mereu asta, uneori ne ajutam la teme, ne jucam sau vorbeam despre cine stie ce chestie. in liceu, eram *rockeritza..la inceput mi-a placut mult eticheta asta si ma identificam cu ea..apoi am observat ca imi plac si alte genuri de muzica, ca pot sa ma inteleg, sa ma simt bine si cu colegi etichetati ca *manelisti...ce am observat in toti ani astia, este ca da, o eticheta poate fi adevarata pentru o situatie si/sau un moment particular, dar eu sunt mult mai mult decat aceea eticheta..probabil ca orice cuvinte as incerca sa folosesc pentru a ma descrie, n'ar fi altceva decat etichete
ce mi se pare acum mai greu, este sa tin cont de cum folosesc eu etichetele fata de alte persoane..ma surprind de multe ori ca le utilizez gresit, ca fac confuzii intre persoana reala, autentica din fata mea si o serie de tipare, ca un pat al lui procust.
re: etichete..cunoastere
Chapeau!
Etichetele????
Eu am fost etichetata de cand eram mica.Incepand de la parinti,care m-au etichetat si si-au pus sperante in mine cum s-ar zice. Eu era mereu copilul vesel si plin de energie care face numai ce e bine.Apoi ajungand la scoala profesori majoritatea ma stiau de la fratii mei si ziceau aa tu esti fata desteapta si tu ai anumite standarde.Standardele erau mult prea ridicate si daca nu ma ridicam la ele dezamageam. deci dezamagirea care o faceam nu era pt mine ci de dezamagirea celorlati. Nu ma deranja ca toti imi ziceau ca sunt fata desteapta ci nivelul de asteptari ma deranja se pare. Apoi o in liceu am devenit opusa la ceea ce eram cand am fost mica.Persoana retrasa si emotiva. fain era ca lumea din afara imi zicea ca sunt pe nasul pe sus.mare mi-a fost mirarea cand am auzit.Nu eram cu nasul pe sus doar mai timida si introvertita de felul meu. Apoi cand m-am mai dezghetata asa mai tare si devenind mai vioaie am fost etichetata ca fiind o persoana care presteaza anumite servicii de ordin sexual
Asta e cea mai tare de pana acum. Eu nu eram asa,doar ca mi-am dat frau liber sentimentelor si ma exprimama asa cum imi placea mie. La inceput a durut aceasta etichetare dar apoi mi-a placut ca asta inseamna ca lumea ii geloasa pe mine
.Apoi alta eticheta e ca eu copilul bolnav ,de fapt eram adult bolnav da toti ma vedeau ca un copil,incapabil de a face ceva anume,si care e iresponsabil si nu are grija de viata ei.A trecut perioada asta cel mai greu. Oricum am avut poate si multe alte etichete puse de cei din jur da eu numai de astea le stiu.Sunt cele care m-au marcat cel mai tare care mi-au schimbat personalitatea cel mai mult. si acum de multe ori ma intreb cine sunt eu,sunt nedumerita de mine .Oare sunt asa cum ma stiu eu? Sau sunt ceea ce zic cei din jur. Ce anume ma defineste pe mine.Ce e al meu propriu zis si ce e imprumutat de la ceilalti. Cand zic imprumutat ma refer la copiat. Incostient tot imprumutam multe lucruri de la cei din jur insa eu copiez anumite tipare caci nu stiu cine sunt si nu am incredere in fortele mele propri.
re: cine sunt eu
Din comentariul tau imi dau seama ca post-ul acesta a rezonat in tine, ceea ce nu poate decat sa ma bucure foarte tare. In opinia mea toate intrebarile pe care ti le adresezi aici sunt intrebari la care trebuie sa le gasesti raspunsul, iar raspunsul nu poate veni decat din tine.
Doar tu stii cine esti, cine vrei sa fii, cum vrei sa evolueze viata ta, ce anume iti doresti si ce nu. Si daca nu stii aceste lucruri este un inceput foarte bun sa incerci sa le afli, sa te gandesti la ele, sa profiti de aceasta perioada de introspectie fertila si sa afli cat mai multe despre tine.
Cu totii ne petrecem viata navigand printre etichete, important este sa ne dam seama ca nu suntem etichetele cu care ceilalti ne cadorisesc, ci suntem propria noastra persoana, cu bune si rele, un individ unic si irepetabil.
Etichetele sunt in cel mai bun caz un tip de feedback, insa totdeauna este bine sa tinem minte ca acest feedback este subiectiv si grevat de prejudecatile si sentimentele celui care le-a emis.
ce as vrea eu sa devin?
Din intrebarea cine sunt eu am realizat ca nu stiu cine sunt dar ca as avea eu cateva idei despre ce as vrea sa devin. stiu ce nu imi place la mine,stiu ce nu imi place. Insa problema mea e ca ma las usor influentata si manipulata de cei din jur.Cu toate ca eu nu vrea sa raman influentata sunt,mai mult decat arfi normal. Eu imi schimb comportamentul meu de la o zii la alta influentata de cei din jur , si nu vreau dar sunt influentata. felul in care ma vad cei dinjur etichetele care mi se pun in frunte
ma influenteaza si nu ma lasa sa ma desfasor cum as vrea eu,sa ma comport cum as vrea eu. Stiu ca asta e o mica problema sper sa o pot rezolva aceasta problema pentru a putea afla cine sunt si ce vreau sa devin.
Post new comment