Despre oameni

Disclaimer: Ce scrie mai jos e doar un punct de vedere asa ca pls do not take it personal.

Constat ca sunt inconjurata din ce in ce mai mult de oameni depresivi, cu tendinte sinucigase, deprimati, ce abordeaza un marasm existential extrem de obositor.

Mie imi pare ca suntem foarte rasfatati, civilizatia, societatea si evolutia tehnologica ne-au facut sa credem ca totul trebuie sa fie usor, nu trebuie sa depunem efort, avem niste idealuri hedonistice hranite de modelele de succes din zilele noastre si cum apare o problema, totul devine prea mult, prea greu de suportat.

Cred ca toate astea ne vin din faptul ca nu ne cunoastem pe noi insine, nu privim in urma la istorie, nu descifram cultura, nu mai existam la un nivel profund, ci doar la un nivel superficial creat de TV, reviste glossy, ziare fast-food, emisiuni aberante.

Stateam duminica cu o prietena la o cafea de vorba despre oamenii cu care interactionam.
Majoritatea oamenilor ni-se plang de lucruri stupide, banalitati, intelegem ca pentru fiecare dramele lui sunt cele mai si cele mai, dar totusi ne trezim un pic la realitate?

Nush ce tipa nu vrea sa fie cu mine, ergo vreau sa ma sinucid, nu sunt frumoasa si slaba, ergo sunt deprimata ca nu alearga dupa mine feti-frumosi plasticosi (asta e de la mine ), tre sa muncesc nush unde si nu imi place, ergo sunt depresiva. Asa si ?!?

Nu vrea sa fie cu tine, good luck and good riddens, viata merge inainte, frumusetea e relativa, vrei sa slabesti pune mana si slabeste, nu iti place locul de munca, change it for Christ’ sake and get over it.

Cioran zicea ca daca vrei sa vindeci un om de lene forteaza-l sa stea pe o canapea o luna intreaga, sa vezi ce chef de munca are apoi.
Facand o paralela, luam un om depresiv si il inchidem intr-o camera goala o luna, ori incepe sa aprecieze viata si ii trece, ori o ia razna de tot si macar am rezolvat problema.

Stiu ca simplific foarte mult problema, dar si cred ca oamenii isi complica existenta mai mult decat este necesar.
Si eu am incercat sa ma sinucid dar cel putin am scuza ca eram adolescenta (Slava Domnului ca a trecut ), m-am scarificat, multe nebunii, mult timp, dar ce va pot spune din experienta mea, atata cat e ea, e ca marea majoritate a problemelor noastre nu sunt reale, sunt facute de noi si tot noi le putem rezolva prin putina autoanaliza si munca asupra noastra. – si cu cat constientizam asta mai curand cu atat mai bine, caci timpul trece fie ca il fructifici fie ca il risipesti.

Dogmatica mai sunt

Eu am asa un feeling ca pe masura ce ne ‘civilizam’ cu atata devenim mai tonti si orbi la valori si la ce conteaza, vrem mai mult, mai usor si tot ce conteaza suntem ‘noi’ si ce obtinem ‘noi’ si ce beneficii avem ‘noi’ dar toate aceste lucruri sunt pentru ‘noi- exterior’ nu ‘noi-interior’ si de aici si toate dramele astea contrafacute, daca nu ai grija de minte si de suflet, si nu le cresti si pe ele, si nu le cunosti e clar ca nici nu te vei intelege.