Despre superstitii

Mai devreme in timp ce fumam si imi studiam papucii vad un paianjen mergand tantos pe unul dintre ei, il indepartez cu grija sa nu il storcosesc si imi spun: Hm, primesc o veste buna.

Dar concomitent cu acest gand mai vine unul: Ce legatura o fi intre paienjeni si vesti bune? Si incep sa ma gandesc la asta

Presupun ca intalnirea cu un paianjen e una disgratioasa si cineva, candva s-a gandit sa ii dea o conotatie pozitiva si asa a aparut ideea ca atunci cand intalnesti un paianjen inseamna ca primesti o veste buna, si tam-nesam gata, nu te mai crizezi ci te bucuri, si asa un lucru negativ a fost transformat intr-unul pozitiv.

Distept baiat, ala care s-a gandit la asta, imi spun eu si ma amuz in sine de pozitivismul popular pe care sunt convinsa ca l-am descoperit.

Si incep sa scotocesc prin minte dupa alte superstitii sa le dezasamblez. Eu nu prea sunt superstitioasa din fire, sau mai bine spus, sunt doar atunci cand imi convine, si cum eu sunt un om eminamente pozitiv aleg sa cred doar superstitiile care imi canta mie in struna.

Daca vad o pisica neagra ca imi taie calea: Vai ce pisicuta draguta. Si punct. Daca e sa calc pe un canal cu patru gauri: Mare branza. Si tot asa, plus ca trebuie sa admit ca am niste cunostinte mai degraba limitate in acest domeniu, desi unele superstitii sunt de-a dreptul fascinante.

Asa ca va lansez o provocare daca alegeti sa ridicati manusa evident, sa ne povestim despre ce superstitii are fiecare dintre noi, una, doua, alea pietre de temelie, cred ca ar fi foarte interesant si amuzant sa descoperim impreuna in ce superstitii crede fiecare si cum ne modeleaza asta viata de zi cu zi.

Pana una alta, eu astept vestea prevestita de paianjenul meu.