Diavol. Domnul Diavol.

Devil. Mister Devil.

Azi dimineata la metrou. Mult prea in intarziere pentru binele meu muncitoresc. Aglomeratie. De asteptat. Ziare idioate. Nimica nou. Chipuri iritate, somnoroase, calatori autisti ce blocheaza afara lumea din jur, prin casti in urechi, nasul intr-un ziar sau o carte. Normal. De ce am privi in jur?!?. Escapism. De ce am fi prezenti in lumea in care traim?!?

Un deja-vu a la Mihaita Toate-s vechi si noua-s toate. pana cand imaginea imi este colorata de o aparitie. Oh da, o aparitie!

Ma asez strategic pe peron insinuandu-ma galant in zidul de oameni format pe margine (strategii invatate in timp, nu pentru turisti sau incepatori) si in fata vad un tanar, un domnisor, un el bun de pus in rama.

Va rog vizualizati. Pantofi ascutiti (and I mean sharp!) negri, pantaloni gri-murdar stramti, un sacou negru cam mic dar nu tipa, o camasa rosie cu guler inalt descheiata fix atat cat trebuie la gat, parul gelat dat pe spate, o cutie de bautura energizanta in mana cu flacari rosii pe fond negru pe ea, perfect asortata cu personajul.
Ahhh..., imi spun, Chiar asa?!? si il privesc subtil pe tanarul domnisor.

Atitudinea era ceva de genul:Hey, priviti aici ca aveti ce vedea! Eu rulez! Se fataia de pe un picior pe celalalt, se mai uita in jur de sus in jos studiind plebea, mai bea din cutia de bautura energizanta si plescaia satisfacut. Vazandu-l ma gandesc ca arata fix ca un diavol de mana a doua, cu hainele putin cam ne croite pentru el, dar purtate cu cea mai perfecta morga posibila.

Vine si Bujorul (Numele metroului din aceasta dimineata. Da, au niste nume foarte faine metrourile noastre. Preferatul meu este Vilnius) si ne urcam cu totii cum putem, pe unde putem, eu ajung volent-nolent pana in partea cealalta a metroului purtata de multimea hotarata sa ajunga. Si in migratia mea involuntara trec pe langa Domnul Diavol si vad ca pe cutia de bautura energizanta scrie: HELL.

Am inceput sa mustacesc, da, eu in Bujorul supra-aglomerat si sufocant am inceput sa mustacesc amuzata peste poate de constatarea facuta si de intalnirea fortuita cu Diavol. Domnul Diavol. la metro in Bucuresti.

Sa mai zica cineva ca personajele fantastice nu sunt reale, ba da, sunt cat se poate de reale, trebuie doar sa ne scoatem castile, sa ne ridicam ochii din maculatura de ziare pe care o citim si sa privim in jur. Cine stie ce surprize ne dezvaluie lumea noastra.