Domnisoara vs. doamna

No votes yet

In ultima vreme are loc un fenomen cel putin ciudat in viata mea. Fenomen ce are efecte bizare si nelinistitoare asupra mea. Sa ma explic si poate ma puteti ajuta cu un punct de vedere sa ma mai dumiresc si eu.

In saptamanile din urma a inceput lumea sa imi spuna doamna, cand pana nu de mult imi spuneau domnisoara. Maaah! Pai de ce?!? Ce s-a schimbat asa… dintr-o data?!? Si uite asa am inceput sa imi pun probleme legate de aspectul meu… am imbatranit? Ce anume din mine ii face pe oameni sa imi dea acest apelativ? Nu sunt doamna, nu ma simt doamna si asociez a fi doamna cu un status social… sau ma insel…?

Eu cand ma gandesc la mine nu ma asociez deloc cu acest apelativ, eu cand ma gandesc la mine ma consider domnisoara si atunci cand cineva imi spune doamna am impresia ca vorbeste cu altcineva si nu cu mine, fac ochii mari si merg mai departe. Mi-ar parea ciudat sa explic ca nu sunt doamna. Totdeauna acest tip de clarificare mi-a parut oarecum deplasata si am considerat ca e ok sa las lucrurile asa cum sunt, desi in sinea mea tare as fi curioasa ce anume din mine i-a facut pe ceilalti sa ma domneasca asa tamn-nesam cand eu nu gasesc nimica domnos in mine.

Pe de alta parte stiti vorba aia Cand trei iti zic ca esti beat meri de te culca. deci poate ca am crescut… poate m-am maturizat… poate acuma par o doamna… Acest gand ma infioara caci inseamna ca este o foarte mare diferenta intre modul in care ma percep eu si modul in care ma vad ceilalti. Pai ce ne facem fratilor?!? Fiecare cu proiectia lui, insa eu nu vreau sa cresc, eu vreau sa fiu cum cred eu ca sunt, nu vreau sa fiu cum cred altii ca ar trebui sa fiu la varsta mea, sa ma comport conform varstei, indiferent care este aceasta…

Dap, asupra trecerii timpului nu am control, dar asta nu inseamna ca la varsta de 80 de ani nu pot fi o doamna respectabila cu un aer floral de domnisoara. Nu stiu exact cum cred oamenii ca trebuie sa fie ceilalti oameni, dar ce stiu este ca eu voi fi asa cum vreau eu toata viata mea. Acum, lasand deoparte aceasta profesiune de credinta, un alt motiv pentru care brusc m-am transformat in doamna se poate sa fie acela ca m-am ingrasat si formele mele planturoase imi dau un aer respectabil si burghez… dap acesta se poate sa fie un motiv… hmmm… ma mai gandesc.

Facand abstractie de aceste dileme personale imi dau seama ca aceste apelative au o importanta mai mare pentru noi decat poate tindem sa le acordam. Ca sa inchei pe o nota amuzanta va spun ca undeva in lume exista un magazin unde tot personalul este domnisoara sau domnisor. Cand am aflat acest lucru m-am amuzat un pic si curioasa am intrebat de ce. Mi s-a explicat ca din motive de relatii clienti, aparent oamenilor le place mai mult sa fie serviti de oameni... neatasati… Un sens poate avea… God knows!

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/5835

Eu sunt in situatia opusa: am

Eu sunt in situatia opusa: am varsta si statutul social care m-ar face "doamna", dar marea majoritatea a persoanelor imi spun domnisoara. Chiar persoane mai tinere decat mine mi se adreseaza ca si cum am fi de aceeasi varsta. Sincer, pentru mine nu e foarte important. Atata vreme cat vorbim civilizat, ce importanta are daca cineva crede ca sunt "doamna" sau "domnisoara"? Ca am 20, 30 sau 40 de ani? Nu simt nici un fel de "presiune" de a ma purta intr-un anumit fel! Eu ma port asa cum simt, asa cum sunt. Voi intalni oameni care pot interpreta comportamentul meu, din perspectiva lor, asa cum doresc. Pentru mine e important sa ma simt eu bine. Si daca nu fac rau nimanui, nu vorbesc urat cu nimeni, arat respect fiecarei persoane indiferent ce varsta are sau cred eu ca are, eu ma simt bine cu mine! Nu incerc sa satisfac asteptarile altora din acest punct de vedere, ci pe ale mele. Daca oamenii imi spun "domnisoara", ce ar trebui sa fac: sa-mi scot verigheta de pe deget? Sa merg la discoteca? Sa le explic?....?????????.... Eu cred ca e mai important cum te simti, nu cum te vad ceilalti, care poate nu sunt atenti, poate te percep intr-un anumit fel in functie de dispozitia lor, poate nici nu dau importanta... Sa fii ce esti, asta e important, sa nu incerci sa pari altceva pentru ca asa ti se pare ca asteapta ceilalti.

re: e mai important cum te simti

Dap, aveti perfecta dreptate cel mai important este cum te simti. Ma bucur ca avem si un punct de vedere din partea cealalta a realitatii, cum ar veni.

Se poate ca situatia sa se vada diferit depinzand de locul in care ne aflam si foarte probabil depinde si de trasaturile dominante de personalitate, aspiratii si mod de perceptie al propriei persoane in functie de anumite criterii personale.

Pana nu de mult toata lumea

Pana nu de mult toata lumea imi vb cu buna,ce mai faci...la pertu si asta imi placea..pana si copilasi dar brusc de vreo luna si ceva m-am trezit cu copilasi zicandu-mi sarumana sau barbati in toata firea vb cu mine la modul dumneavoastra....m-am ingrozit.Ma intrebam de ce? Si prietena mea mi-a zis ca acelasi lucru la patit.De ce oare? Eu ma consideram ca un copil mai mare si ii placea sa fie tratata asa.Acum dintr-o data whowww nu mai sunt..deja sunt mare si sunt socata sa fiu tratata asa.Si nu ca comportamentul meu e ca cel de copil.pentru ca mereu am stiut sa ma comport bine in toate situatile in care am fost pusa....dar mi se pare socant ca sa mi se zica Buna ziua Doamna Roxana sau Elena....si sa se vb asa cu mine.Adica ma simteam mai bine cand nu se vb asa cu mine..acum inseamna ca am crescut si ca trebuie sa ma port ca un adult....ca am trec si de perioada de donsoara care facea numai teribilisme.....Acum daca ceilalti ma trateaza asa ,atunci si eu trebuie sa ma comport ca atare.Si mi se pare fustrant un pic.Sunt obligata cumva de societate sa ma maturizez chiar daca eu nu vreau.Si trebuie si fac dar parca era mai frumos cand eram o simpla pustoaica.
Dar pe de alta parte ce sa zic ma bucura acest lucru ca cumva arat ca un om mare...mereu cand ma uitam in oglinda eu nu vedeam decat un copil,chiar daca corpul meu nu arata asta eu asa ma vedeam si imi era groaza....asta insemna ca nu imi placea de mine.Acum ma simt cumva mandra,si foarte infricosata de ce ma va astepta,ca am crescut si ca a devenit timpul sa devin ceea ce si sunt.Un om mare Big Grin

re: Un om mare

Sunt perfect de acord cu tine, esti intr-adevar un om mare, dar sper ca acest statut sa nu iti diminueze dispozitia vesela si minunata.

Ai inteles exact esenta a ceea ce am vrut sa spun si a fost o placere sa citesc comentariul tau. Multumesc.

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
f
N
t
a
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie