Domnul cu trei carti in ploaie

Azi cand veneam spre munca pe o ploaie din aia interesanta, cu o conversatie nu asa captivanta in urechi trec pe langa Biserica Italiana si acolo langa zid statea un domn in varsta cu trei carti asezate langa el, asa, pe zid, in ploaie.

Il vad cu coada ochiului, vad cartile si imi spun in sine.
-Of mah nene mah dar le am pe toate trei.

Merg cativa pasi si in acest timp ma ofticam in sine ca am toate cartile si ma gandeam la nenea si apoi imi zic dar pot sa ii dau bani si sa nu iau nici o carte. Da, asa fac.

Ma opresc brusc, ii zic la tipu de langa mine: Tine! Si el se uita la mine nedumerit ca si cum as fi putin dusa. Nu am nici cea mai vaga idee ce imi spunea. Ma intorc pe calcaie si mergand imi scot portofelul. Scot 5 lei si hotarata ma postez in fata domnului cu cartile. Ca si trezit dintr-o reverie adanca se uita la mine surprins.
-Ce?

Si eu ii intind banii nestiind ce sa zic. Pentru ca astepta un raspuns si nu schita nici un gest zic.
-Bani.
Si el.
-Pai ia-ti o carte!
Si mi-a spus atat de poruncitor incat dupa ce ia banii ma uit la carti si negociam in sinea mea pe care sa o iau, editia mea arata mai bine, asta e identica, pana la urma am luat o carte pe care deja o am in doua editii, in limba nativa si romana.
Ii multumesc si ii zic calduros o zi cat mai buna si plec strangand cartea veche si uda in mana.

Pe masura ce inaintez sterg cartea de apa si o mangai.

-Ce poveste ai si tu!