Am citit azi intr-o carte ceva foarte interesant. Exista o parere conform careia, proasta imagine de sine este poate una dintre cele mai raspandite boli ale secolului XXI. Modul in care ne vedem noi pe noi, in care ne percepem propria persoana are un rol determinant in actiunile noastre.
Spre exemplu, daca un individ considera ca nu este demn de a fi iubit, in mod inconstient va sabota toate incercarile celor din jur de a se apropia de el si de a il iubi, desi acela este exact lucrul pe ca si-l doreste. Ironic, nu?!?
Daca eu imi doresc sa obtin un anumit job, sau doresc sa intreprind o anumita actiune, dar eu nu cred ca sunt in stare sa fac aceste lucruri. Nu am incredere in abilitatile mele, in capacitatea mea de a invata si de a ma adapta, atunci cel mai probabil eu singura imi voi ridica piedici, reale sau imaginare, si ma voi impiedica sa fac si sa devin exact ceea ce imi doresc. Are sens?!?
Imaginea de sine si parerea pe care o avem noi despre noi insine sunt definitorii in construirea a ceea ce cautam, caci ne ghideaza actiunile si modul de abordare. Daca esti pesimist vezi totul gri, daca esti negativist te concentrezi pe partile negative, etc.
Daca cineva atunci cand decide sa isi schimbe stilul de viata gandeste, chiar fara a verbaliza, ca este prea dificil sa faca acesta schimbare, ca nu are cum sa reuseasca, atunci in mod clar isi va diminua sansele de reusita in mod semnificativ. Dar daca abordeaza intregul proces ca pe o aventura, ca pe o continua explorare a sinelui si a noi posibilitati, ca pe un proces de autoeducare si acceptare, atunci sansele de reusita vor creste semnificativ.
Fain, nu? Mie personal imi pare un punct de vedere extrem de valid si important de constientizat.
Cool 
cred ca o sa o iau razna... :|
nu imi dau seama unde gresesc, sau ce nu fac , sau fac ceva prea mult, dar de cate ori cunosc pe cineva nu fac decat sa imi devina o prietena foarte buna si atat.... este frustrant sa ai numai prietene bune si sa nu poti sa ai o iubita desi asta cauti cu disperare....
re: cauti cu disperare....
Octav cu totii cautam ceva, constient sau inconstient, conteaza insa la fel de mult si ce facem pana gasim acel ceva. Daca te inchistezi in idea ca toate fetele imi devin prietene si disperi nu sunt convinsa ca acest lucru va schimba ceva.
Insa, daca incerci sa identifici exact ce anume le determina pe ele sa te perceapa mai degraba ca pe un prieten, decat ca pe un potential iubit, vei gasi indicii legat de ceea ce trebuie sa schimbi in abordarea ta.
In opinia mea ar trebui sa te relaxezi putin, sa profiti de faptul ca ai atatea amice ca sa culegi info din interior si atunci cand vei cunoaste o fata care iti place sa o inviti oficial la o intalnire etc. Adica sa abordezi de la inceput relatia in maniera in care vrei sa decurga si sa ii dai de inteles clar ca tie iti place de ea si altfel decat de o amica.
Ma gandesc ca la fel de important este si proiectia ta mentala: daca tu iti spui : Cu mine fetele nu vor decat sa fie amice mereu. atunci fara sa vrei in mod inconstient mereu vei actiona in acest sens si le vei da de inteles acest lucru. Insa daca tu cu tine accepti idea ca unele dintre ele vor vrea o relatie romantica cu tine, atunci vei transmite semnale in acest sens.
Sper ca nu m-am incurcat in cuvinte...
Daca vrei mai povestim pe chat despre asta, Marti de la 21:30 vorbim despre relatii si relationare.
Mult succes iti doresc!
re: mă voi împiedica să fac şi să devin exact ceea ce doresc
Am trecut deseori printr-o astfel de experienţă. Dar eu nu îmi diminuez doar şansele de reuşită, ci plec de la ideea că oricum nu sunt capabilă a-mi împlini idealul, aşa că renunţ de la început. De aceea cred că e foarte important să ne conştientizăm aceste gânduri, ca să putem trece peste ele...e primul pas în a fi ceea ce dorim.
re: e primul pas
Dap, cam asa, si cu pasi mititei, catinel, catinel ajungem acolo unde ne dorim.
Cum zice englezul: Inch by inch a mile is a sinch.
Pai nu?!?
Post new comment