Exercitiul nr. 1 cu Jeffrey Zeig

Este duminica dimineata. Este o duminica dimineata atipica deoarece azi merg la o conferinta aparte, prima mea conferinta full-version de psihoterapie de cand am ales sa merg pe acest drum. Conferinta este de psihoterapie si hipnoza, iar vorbitorul este domnul Jeffrey Zeig, PhD. Am posibilitatea sa merg datorita unor oameni extraordinari printre care si doamna Iris Gogorici, organizatoarea evenimentului. Ma simt norocoasa, dar si putin tematoare, caci este ca si cum un incepator ia parte la un curs de avansati.

Ajunsa la hotelul unde are loc conferinta ma asez cuminte la coada pentru inscriere si sunt uimita de cat de multi oameni sunt acolo. Oameni de toate felurile si marimile, mai excentrici, mai sofisticati, mai colorati, mai sobri. Cand intru in sala privesc nelinistita in jur, cumva ma simt ca un intrus in lumea asta in care toti imi par experti, insa sunt asa de familiara cu acest tip de evenimente din zilele mele corporationiste, incat ma relaxez si incep sa ma orientez in spatiu. Ma asez cat mai in fata, sa beneficiez din plin de ceea ce are sa imi ofere conferinta si astept inceputul privind curioasa in jur.

Audienta este extrem de variata, este fascinant ca oameni atat de diferiti dupa vorba, dupa port practica acelasi tip de meserie. Ii vad recunoscandu-se, pupandu-se, vorbind unii cu altii viu si spumosi. Nu pot sa nu ma gandesc la conferintele din trecut in care efortul era cat mai mare sa semanam unii cu altii, sa ne imbracam la fel, sa fim retinuti, sa ne supunem unei etichete sobre inabusind orice urma de individualitate. Aici nu este asa, aici oamenii sunt diferiti ei intre ei si lucrul asta imi place.

Locatia este frumoasa, rafinata fara a fi pretentioasa, sofisticata fara a fi inhibatoare. Apreciez ca exista si un loc pentru fumatori. Pfiu! Gata! Conferinta incepe! Heeere’s Mr. Jeffery Zeig, PhD! De cum il vad imi place de el. Este putin neindemanatic, putin excentric cu sosetele lui cu cladiri albastre, cu butonii rosii, este un om cald si isi exprima grija ca totul sa fie in regula, sa fie inteles clar, ii multumeste lui Iris Gogorici pentru organizarea exceptionala si dupa ce se asigura ca totul este asa cum trebuie Incepem!

Jeffrey Zeig nu da informatii ci creeaza experiente, ne spune povesti cu si despre Milton Erickson, povesti amuzante, dar pline de talc, pe care fara a face cel mai mic efort le retin si astfel castig. Jeffery Zeig vorbeste nu doar in cuvinte, vorbeste cu tot corpul, se misca, danseaza, prin fiecare gest exprima ceva. Cand face o transa colectiva il urmaresc curioasa ca sa vad exact ce face, ma gandesc ca in transa mai pot intra eu, dar sa il vad pe Jeffrey Zeig facand o transa live mai greu. Totul este nou si fascinant si ma simt extrem de norocoasa ca pot fi acolo si cumva ceea ce simt imi confirma ca drumul ales este potrivit pentru mine.

Imi place ca ne povesteste despre depresie, ca ne da exemple de cazuri, ca ne spune povesti, ca ne pune un film cu Milton Erickson si ni-l explica, ca are o profunda apreciere pentru arta si artisti. Fascinant, genial.

Cand vine partea cu exercitiile sunt atat de incantata de tot ceea ce se intampla incat ma ofer voluntar. Ma cocot pe scena primesc microfon si away we go!. O parte din exercitiu are loc la microfon, iar apoi cand si sala incepe sa faca exercitiul, microfonul se opreste si continuam noi doi. Jeffrey Zeig imi spune niste lucruri pe care le recunosc, vorbeste despre mine, cu mine, dar nu ma cunoaste, doar ce m-am cocotat pe scena, cum poate sa stie toate acele lucruri? Il privesc neincrezatoare. Sa fie la plezneala? Daca da, e data naibii plezneala asta a lui! Remarcabil! Mai stau si la al doilea exercitiu pe scena, caci nu ma lasa sa cobor inainte si apoi pash- pash ma intorc la locul meu. Ma bucur ca am avut inspiratia sa ma ofer voluntar, acest lucru a fost cireasa de pe tort si ce tort bun a fost!

Ziua se incheie si sunt dominata de un sentiment de bine si ma gandesc fara sa vreau la cele spuse de domnul Jeffrey Zeig. Sa fie plezneala? De unde a stiut? Asa de evidenta sa fiu? Cum altii nu se prind si el a stiut exact what I am all about? Nu pot sa va spun ce mi-a spus, caci este oarecum personal, dar ce pot sa va spun este ca e fascinant ca cineva sa aiba abilitatea ca din cateva cuvinte spuse, sa identifice clar ceva care te roade si pe care poate uneori nici macar tu nu il poti pune in cuvinte. Remarcabil!

O zi minunata. O conferinta minunata. O experienta minunata alaturi de oameni carora nu le este teama sa faca o diferenta!