Frici irationale

Inainte de a ma apuca sa scriu acest post ma gandeam sa caut pe internet definitia exacta a fricilor irationale, dar m-am razgandit. M-am razgandit, caci uneori e bine sa spui ce ai tu de spus, in cuvintele tale, in conceptele tale si abia apoi sa vezi ce spun altii. O mica ciudatenie de-a mea. Sa revenim. Ma gandeam azi la frici, la frici irationale ca sa fiu mai exacta, dar nu la acele frici ce frizeaza patologicul, ci la fricile noastre de zi cu zi, la fricile irationale normale. Ce bine suna asta, frici irationale normale.

Parerea mea este ca frica ne insoteste mereu in diferite grade de severitate, depinzand de cat de vulnerabili ne simtim sau de circumstantele in care ne aflam. Gelozia este o frica irationala, altele sunt frica de abandon, frica de a nu iti pierde locul de munca, frica de a nu face fata intr-o anumita situatie, frica de a nu te ridica la asteptari, frica de a pune punct unor situatii daunatoare. Partea irationala este frica de aceste evenimente, caci ele in sine sunt o posibilitate reala. Poti fi abandonat, iti poti pierde locul de munca, poti rata o anumita sansa, insa de ce ne este frica de aceste lucruri?

Daca esti abandonat, mergi mai departe, daca iti pierzi locul de munca, treci printr-o perioada mai dificila si apoi iti gasesti un altul, daca nu iei un examen il dai in restanta, etc., cam toate se rezolva. Insa, desi rational stim acest lucru, totusi ne este frica de el in mod irational. Ma gandeam la asta si ma gandeam de ce? Ce anume ne face sa ne speriem atat de tare? Sa fie o neincredere profunda in propriile abilitati de a gestiona o situatie de criza? Sa fie teama de acea perioada dificila si atipica pe care va trebui sa o traversam? Sa fie doar un mecanism de aparare pentru a nu ne bucura, pentru a nu trai momentul, pentru a ne face de lucru? Uneori am impresia ca este mult mai usor sa nu te bucuri, sa nu fi prezent si sa te agiti sub amenintarea unui drob de sare imaginar, decat sa faci opusul.

Am citit intr-o carte, la un moment dat, ca fiecare tip de personalitate isi are rolul sau evolutionist. Ma gandesc ca poate la fel si anxietatea aceasta isi are rolul sau, ne face sa planuim, sa ne gandim la modalitati de contracarare a eventualelor evenimente neplacute din viata noastra. Ceea ce este un lucru bun cred eu, asa se nasc banii albi pentru zile negre, asa se nasc planurile B, insa ce ne facem cand suntem prea preocupati sa prevenim potentiale dezastre si ratam momentul, ratam clipa de acum, ne ratam prezentul caci il lasam sa treaca fara a ne bucura de el, fara a fi prezenti il el savurandu-l.

Din nefericire, media infloreste capitalizand din exploatarea acestor frici ale noastre si le potenteaza cu tot felul de stiri negative, care vin in completarea propriilor noastre anxietati, intr-un fel confirmandu-le. Oricat de optimist ai fi, daca te uiti la stiri esti patat, viitorul isi pierde tenta de portocaliu si devine un viitor gri, pentru care este musai sa te pregatesti ori esti pierdut. Insa ce este amuzant este ca viata ta, cea afectata de stiri, de politicieni care nu au nici cea mai vaga idee ce fac acolo, de potentiale dezastre si crize, trece. Si trece fara a insemna nimic pentru ei decat o alta cifra intr-un tabel, de rating sau de sondaj. Insa, viata ta este a ta si daca trece fara a fi fost traita doar tu ai de pierdut, nimeni altcineva.

Frica este buna in masura in care ne face sa intreprindem actiuni pozitive, de imbunatatire, in masura in care este o unealta pe care o utilizam in contructia unui prezent implinit. Frica nu este buna cand ne face sa ne ratam prezentul, sa nu ne bucuram de el, caci suntem prea preocupati de toate lucrurile negative care ar putea fi. Frica nu este buna cand este folosita de altii pentru a ne controla, pentru a ne converti intr-o sursa de venit, pentru a ne priva de liberul arbitru.

Ce vreau eu sa spun? Carpe diem, baby! Caci clipa nu se mai intoarce, cel putin asa umbla vorba prin sat.