Gandind durerea

Nu apreciez durerea, Who does?!?, cu atat mai mult cu cat nu prea sunt obisnuita cu ea. Ma mai dor si pe mine varii, una, alta, dar nu pot spune ca am mai fost prada durerii in mod semnificativ in ultimele luni... asta pana acum doua zile cand m-am trezit cu o durere surda de cap. Am simtit asa o oarecare stare de disconfort, dar m-am gandit ca am dormit eu aiurea si ca in cateva ore imi trece. Dar nu a fost sa fie asa...

Pe drumul spre munca durerea s-a accentuat si incet, incet am ajuns sa imi simt capul greu si sa devina din ce in ce mai greu sa functionez. Nu mi-a convenit foarte tare dar m-am incurajat eu pe mine: Cat sa mai tina?!? Se plictiseste si ea si trece. Insa seara cand am ajuns acasa deja aveam dificultati in a imi tine capul drept si imi simteam ceafa ca un ghem dureros.

M-a tras curentul. imi spun si ma amuz in sine amintindu-mi ca la un moment dat am auzit ca a fi tras de curent e o boala specifica romanilor. Clar, deci stiu ce nationalitate am. Infrunt cu stoicism durerea si imi spun ca imi va trece, dar deja imi este foarte greu sa gandesc, sa concep idei si sa ma exprim coerent. Ma culc sperand ca maine va fi mai bine.

Dorm greu si cand ma trezesc am mintea incetosata si vatoasa (etimologic de la vata, din aia de cotton), parca nu ma mai doare asa tare doar resimt asa ceva in partea stanga. Bun asa! Pe drumul spre munca toate bune si frumoase, ma tine o ora, doua dar tot am dificultati in a gandi clar si a forma idei, insa incet, incet incep sa ma simt mai bine.

Seara, ajunsa acasa, ma asezonez bine cu niste otet de mere si ma infasor cu o esarfa, ma asociam eu pe mine cu o stewardesa buna de pus in salata. O seara buna, o noapte foarte buna si o dimineata extraordinara. Cand ma trezesc constat ca pot gandi clar, ca mi-a revenit capacitatea de exprimare, la joie de vivre si memoria. Pfiu!

M-am gandit sa scriu acest post pentru ca m-a frapat cat de tare ne poate incapacita durerea, nu ma refer la mobilitate ci la minte, la procesele cognitive. Atunci cand ma durea capul am incercat sa citesc, nu mi-a iesit, nu intelegeam mai nimic, nu vizualizam si nu retineam. Am incercat sa scriu, nu mi-a iesit multumitor, frazele si gandurile imi erau greoaie, cuvintele nu se lasau gasite sub nici o forma. Azi am citit, mi-a iesit de minune, cristal clear ca sa zic asa, de scris va las pe voi sa decideti daca mi-a iesit sau nu.

In urma acestor doua zile de durere am ramas cu o apreciere profunda a lipsei de durere si cu un iz subtil de otet de mere, pe prima o voi pastra in memorie, pe al doilea il voi indeparta cand ma spal pe par. Ceva, ceva tot invatam si din durere.