Ganduri parazite si trucuri de magie

i s-a intamplat vreodata sa auziti ceva, sa cititi ceva si sa aveti o revelatie? Sa aveti o reactie de genul: La naiba! Asta era! Mie mi s-a intamplat de curand si m-am gandit ca este oportun sa scriu despre asta, poate revelatia mea se reveleaza si altora. Ceea ce am citit spunea ca atunci cand o persoana are ganduri parazite memoria si capacitatea de concentrare sunt afectate. Ceea ce am citit a ramas cu mine si timp de cateva zile le-am tot invartit prin cap.

Ganduri parazite. Am incercat sa identific care sunt gandurile parazite, ce tip de ganduri pot fi clasificate drept parazite. Pornind de la adjectiv am concluzionat, eu cu mine, ca sunt acele ganduri care te sug de seva, care te consuma fara a iti aduce nimic, care te bantuie lasand doar un gol ametitor in urma. Am mers mai departe, concret care ar putea fi aceste ganduri. Obsesiile, fricile nejustificate, indoiala permanenta de sine, anxietatea exagerata si tot asa. Aham, mi-am spus, deci atunci cand sunt inaintea unui examen si in timp ce invat in loc sa ma concentrez, ma gandesc la cai verzi pe pereti ca este prea greu, ca nu retin nimic, ca nu am cum sa iau examenul ala, asta este un gand parazit, caruia daca nu i-as permite sa prinda aripi, ci m-as concentra sa invat, as avea mai multe sanse la examen. Hm, interesant.

M-am tot gandit la gandurile astea parazite care ne bantuie, care ne mananca resursele, care intr-un fel ne incetinesc dezvoltarea si ne opresc uneori de la a duce vieti implinite. Dupa ce mi-am dat eu mie cateva raspunsuri, totul imi era asa de clar, totul imi parea evident. Normal ca gandurile parazite ma opresc sa fac aia sau aia, pentru ca eu in loc sa fac acel lucru, stau si contemplu zeci de posibilitati pentru care nu se poate sa fac acel lucru sau de ce nu va avea sanse de succes daca il fac.

Aceasta noua intelegere m-a facut mai atenta, acum cand fac ceva si cate un gand parazit isi iteste capul si nu ma lasa in pace sa ma concentrez pe ceea ce imi doresc sa fac, il reduc la tacere atata cat pot. Revelatia mea m-a facut sa ma gandesc la un truc de magie. Atunci cand vezi iluzionistul pe scena facandu-si numarul esti uimit, esti coplesit, oare cum face, iar apoi daca descoperi secretul esti si mai uimit de cat de evident era, insa tu nu puteai sa iti dai seama. Esti uimit de mai multe ori, de cat de simplu era, de cat de complicat ti s-a parut, de cum nu ai putut intelege, de cat te-ai lasat indus in eroare, de cat de diferit este totul acuma ca stii.

Ma gandesc, poate unii psihoterapeuti (cei buni) sunt acei oameni care ne descalcesc iluziile propriilor minti si ne arata secretele trucurilor magice ale mintii, trucuri care uneori ne conduc toata viata, desi sunt doar iluzii. Noi singuri nu putem sa ne dam seama de iluzie, doar o traim coplesiti fara a intelege cum functioneaza si cand cineva desparte fenomenul in elemente pentru noi si ne explica cum functioneaza, se face lumina si intelegem. Asa cum am inteles eu despre gandurile parazite. Acum cand fac ceva si imi vine un asemenea gand in minte, ma opresc si ma intreb: Ce fundament are acest gand in realitate? Imi aduce mie ceva bun acest gand sau doar imi face probleme si ma abate de la cursul pe care vreau sa il urmez? Cat de irational este acest gand?

Gandurile parazite nu dispar asa usor si au talentul de a reveni in multe forme si marimi, insa ce stiu cu certitudine este ca practica duce la perfectiune, deci voi practica si incet, incet imi va iesi din ce in ce mai bine, iar cand gandul parazit apare: Dispari parazitule! Nu esti decat un truc de magie provocat de iluzionismul mintii!

M-am decis sa fiu un tanculet argintiu care a declarat razboi gandurilor parazite si sa le calc cu senilele mele hotarate pe drumul actiunilor mele. Faina imagine if I may say so myself!