Iertand Uitarea

"Ed il mio bacio scioglierà il silenzio che ti fa mia!"

Mai vorbesc cu oameni, mai ascult si constat ca iertarea si uitarea oarecum le-am abandonat undeva in negura timpului si ne lasam bantuiti de spectre ale trecutului nostru, le permitem sa ne controleze alegerile prezente astfel dictandu-ne viitorul, ele dictand alegerile noastre sau mai degraba lipsa alegerilor. Caci sub influenta lor nu mai vrem sa facem alegeri active, asumate, ci ne lasam purtati de fricile capatate in urma unor experiente neplacute.

Inteleg, sincer ca inteleg, dar in acelasi timp si simt ca facand asta ne privam pe noi de viata noastra. Spre exemplu, constant, dar constant, aud generalizari de genul: toti sunt asa, toti fac asa, toate sunt nush cum demonizam bazat pe un caz particular o intreaga categorie de oameni. Oare e corect asa? Fata de ei, fata de noi? Ma intreb si eu.

Sunt perfect de acord ca Cine s-a ars cu ciorba, sufla si in iaurt. dar este o diferenta majora intre a fi precaut si intre a refuza din start orice posibilitate din cauza unui probabil poate. Si ce imi pare extraordinar de interesant este ca de fapt cu totii speram, cu totii ne dorim, cu totii am vrea, dar incercam sa inabusim in noi aceste sentimente pozitive si eliberatoare din frica, din dorinta de a nu mai suferi, dar shpilul este ca daca nu ne asumam riscul de a suferi, nu ne asumam nici posibilitatea de a fi fericiti. Si oare o stare de imponderabilitate sentimentala, de inghetare si negare voita, nu e mai rea decat deschiderea, decat incercarea voita si intampinata, decat asumarea unor riscuri ce pot avea rezultat pozitiv sau negativ, asta nu avem de unde sti, nu putem decat incerca si vom afla.

Plus ca eu cred ca ar trebui sa ne acordam mai multa incredere ca putem face alegerile corecte pentru noi, ca putem sa nu repetam greselile trecutului si sa ne eliberam de ele astfel acordandu-ne sansa de a ne trai viata cat mai frumos posibil, cat mai plin si de ce nu, pe cat se poate de fericiti. Plus ca intrand intr-o relatie cu prejudecati negative, intr-un fel ironic o viciem din start, poate, astfel contribuind inconstient exact la deznodamantul de care ne temeam.

Tare mi-as dori ca lumea sa nu mai generalizeze, sa nu mai lase trecutul sa le domine prezentul, e asa de frumos cand pur si simplu accepti, ierti, inveti, alegi sa uiti si privesti luminos inainte construind ceea ce iti doresti.

Cu totii am suferit, cu totii am fost fericiti, prin intermediul experientelor noastre suntem oamenii care suntem acum, sunt parte din noi, nu le vom uita, nici nu are sens sa incercam voit sa le negam, ci doar sa le lasam sa devina parte din noi fara resentimente si anxietati, sa le permitem sa fie doar un fragment din povestea noastra, nu elementul dominant caci daca le permitem sa ne domine exista sansa foarte mare sa ne ratam chiar toata povestea si caile misterioase pe care le poate urma.

Think about it