In cautarea Sfintei Genti!

Oh Da! Asa da subiect! Sfanta Geanta! Geanta noastra cea de toate zilele! What is there left to say 'bout bags?!? Exista ceva ce nu a fost spus?!? Cred cu tarie ca toate doamnele din amfiteatru, de ce nu, poate chiar si unii domni, vor simti furnicaturi de placere strabatandu-le ceafa doar cand voi rosti aceste cuvinte: Sfanta Geanta.

Geanta, ca si concept generic, este parte integranta si fundamentala din/ si in vietile noastre. Este mult mai mult decat un simplu accesoriu de agatat neglijent sau fitzos (nu vorbim de ei aici) de corp, ci este un aliat, prieten si companion in periplul nostru prin viata.

De fiecare data cand pasim afara din casuta noastra, ce se constituie intr-un perimetru de siguranta si confort, luam in gentuta, ghiozdan, sac, marsupiu o particica din lumea noastra, din obiectele de care avem nevoie pentru a functiona optim sau care ne dau pur si simplu un dram de confort emotional (prin simpla lor prezenta) si/sau fizic (prin utilitatea lor).

Prin prisma acestor detalii geanta capata o importanta covarsitoare, cel putin pentru mine.

Totdeauna am avut o slabiciune pentru genti, incepand cu primele mele ghiozdane - gentile copilariei mele - , ajungand pana la gentile mele de azi. Prima geanta- geanta pe care am avut-o a fost abia in clasa a X-a, o geanta cumparata de mama de la Cluj, pe care am iubit-o atat de mult incat am purtat-o pana cand efectiv s-a rupt. Fie vorba intre noi, multe carti a mai carat gentuta aceea, odihneasca-se in pace mititica de ea caci merita.

De atunci au mai urmat multe genti, colorate, necolorate, mici, mari, din piele sau panza, cumparate de mine sau primite cadou, etc. si toate pretioase si toate indragite. Scriu acest post caci tocmai am trecut printr-o criza a gentilor ce m-a determinat sa ii dau forma pasiunii mele in cuvinte.

Recent a crescut in mine nevoia unei genti care sa imi permita sa duc ceva mai multe lucruri in ea, dar care totusi sa nu ma copleseasca prin potentialul ei pentru dezorganizare, pentru care eu am o predilecta preferinta personala, atat de accentuata incat nu arareori mi-am spus ca mi-ar trebui o harta detaliata a propriilor genti.

Solutiile problemelor mele gentistico-organizatorice au fost multiple. In primul rand mi-am cumparat niste plicuri din acelea transparente de plastic in care mi-am organizat pe caprarii toate obiectele din geanta. Avantajele sunt multiple: Nu mai caut o jumatate de ora dupa ceva prin geanta, totul este frumos si organizat si nu se mai strica lovindu-se unele de altele, fiind frumos aranjate am mai mult spatiu in care mai pot lua ceva dupa mine, le mut mai usor in cazul in care imi doresc asta.

Cu geanta a fost ceva mai complicat caci in mod ciudat niciuna dintre cele pe care le aveam nu ma multumea, dar nici banuti de una noua nu aveam asa ca... am facut si eu ce faceau stramosii si anume manufactura tatica, manufactura.

Aveam o geanta dintr-un material foarte fain, dar fara fermoar si culoarea gresita, adica crem. Ca si spatiu era perfecta, materialul este tesut asa de fain si des incat pot cara apa cu ea ca nu curge (am testat desi nu stiu de ce pentru ca de fel nu prea car apa asa... cu geanta... ) asa ca am trecut la modificari. I-am cusut un fermoar dar culoarea tot ma frustra asa ca la o sugestie inspirata ce a venit la pachet si cu vopseaua textila verde, am decis sa o vopsesc.

Am umplut oala mea mare de inox cu apa si vopsea, am fiert geanta vreo ora si un pic, am lasat-o peste noapte si apoi voila, voila genta mea verde minunata. Arata foarte fain, vintage- cool, plicurile mele de plastic stau organizate militareste in ea, iar eu mustacesc de placere de fiecare data cand o vad sau folosesc. Intre manutele mele si ale tanticilor din India care au fabricat-o, a iesit o minunatica gentuta personalizata, care in mod evident va avea o istorie aparte si de acum incolo.

Alte povesti cu si despre gentute? Anyone?!?