Mai mari ca viata

Cu totii admiram pe cineva, pe cineva care a reusit ceva extraordinar, ca a cantat sufletului nostru, ca a recitat inimii noastre, ca a scris mintii noastre, ca ne-a eliberat spiritul. Exista anumiti oameni ce sunt mai mari ca viata catre care ne indreptam toata admiratia, asupra carora proiectam dorintele noastre de devenire sper sa fiu si eu asa intr-o zi... sau macar un pic asa.

Fie ca sunt barbati sau femei nu conteaza, ce conteaza este felul in care ii vedem noi cum proiectam asupra lor atributele zeilor si pe noi insine ne situam intr-un raport de inferioritate. Femeia aceea este extraordinar de frumoasa, acel barbat este foarte talentat, el a reusit sa stranga milioane eu am 10 lei, etc. cunoasteti modelul.

Mie personal modul acesta de dispretuire de sine mi se pare foarte deranjant, vietile noastre sunt unice fiecare in felul ei caci si noi la randul nostru suntem unici, fiecare face propriile alegeri, mai bune sau mai rele. Personal cred ca tocmai acest tip de gandire nu faciliteaza cresterea, daca noi credem ca nu putem cel mai probabil nici nu vom putea.

Nu cred ca exista o reteta ce garanteaza atingerea propriului potential si implinirea dorintelor, dar cred ca exista niste elemente comune tuturor oamenilor mari. Munca asidua, perseverenta, pasiunea, dorinta de a isi crea destinul ce in final ii va destina maririi.

Am citit cateva biografii, autobiografii, memorii si ce va pot spune este ca nici unuia dintre cei despre care am citit eu nu le-a fost usor. Cu totii s-au batut cu anumiti demoni, cu totii au avut varii frici si momente de cadere profunda, cu totii au avut clipe de disperare si dorinta de a nu mai continua. Uneori, daca nu cel mai adesea, povestile de succes pe care noi le admiram si adulam ascund la randul lor povesti nu asa de stralucitoare ci umane si pamantesti. Acest lucru este absolut normal, acest lucru nu dimineaza cu nimic lucrurile minunate pe care ei le-au infaptuit, ci din contra le da rotunjimea umana de care au nevoie, care le confera exact unicitatea ce le face atat de geniale.

Cel mai adesea acesti oameni mari au fost oameni chinuiti de propriile ganduri si himere, dar in pofida acestor pitici au reusit sa faca lucruri minunate, sau poate cine stie, chiar acesti pitici au contribuit la lucrurile pe care ei le-au creat, caci le-au dat profunzimea gandurilor de a vedea altfel ceea ce nu este de colea.

Parerea mea este ca poate cel mai bine este sa invatam de la toti acesti oameni extraordinari, din povestile lor de succes, sa nu ii deificam ci sa ne dam seama ca si noi la randul nostru suntem capabili sa ne implinim dorintele si destinul in ciuda variilor obstacole reale sau imaginare care ne sar in fata.

Sau macar sa incercam... urasc bataliile abandonate inca inainte de a fi incepute... Putem macar incerca dand tot ceea ce putem si ce o iesi o iesi, dar macar cand va veni momentul sa tragem linie nu vom avea regretul lui Ce ar fi fost daca...

Parerea mea.