Mastile costumate de la Romana

Avand o ora de asteptat, imi cumpar o cafea uriasa si ma cocotz pe marginea de la intrarea la Metrou din Piata Romana, exact acolo langa coloane. Sorb din cafeaua fierbinte, savurand si mustacind. Aerul e placut, nu e nici cald, nici frig si imi place sentimentul asta de imobilitate intr-o masa extrem de fludia de oameni. Oameni ce merg grabiti sau incet, oameni ce vorbesc sau privesc in pamant, oameni care leviteaza sau se tarasc.

Oamenii nu ma privesc, nu se uita la mine e un efect ciudat, oamenii nu prea se uita la cei din jur, cu atat mai mult la cei care sunt imobili. Se mai feresc de unu'- altu' cu care impart trotoarul, dar arareori se uita la cei care stau protzapitzi in diferite locuri. Din aceasta pozitie privilegiata, ii privesc nestingherita si le fac inventarul, la haine, la postura, la privire, la trend, la mai multe... Am vazut niste oameni pe care daca nu as sti ca i-am vazut eu cu ochii mei la Romana, as zice ca sunt din alt film, din alta realitate, ca au coborat dupa o scena de teatru al absurdului sau de circ...

Am regretat sincer ca nu stiu sa desenez, caci am vazut anumite figuri si aluri care ar fi meritat cu prisosinta sa fie imortalizate pentru totdeauna intr-un desen, dar nu stiu, asa ca va povestesc atat cat tin minte, atat cat m-a marcat... Nu pot sa va spun de toti cei pe care i-am vazut in acea ora, caci ar iesi ditamai post-ul dar cei mai frapanti trebuie sa ii impartasesc.

Am vazut o doamna extrem de batrana imbracata intr-un pulover rosu rapciugos, cocosata si mica, cum a ramas fascinata uitandu-se la un catelus care trecea pe acolo cu stapanii sai. S-a oprit efectiv in mijlocul trotoarului si l-a urmarit cu privirea pana cand nu il mai putea vedea. M-a fascinat fascinatia privirii ei, nimic nu mai exista in jur decat catelusul alb cu pete, lumea se oprise.

Am vazut un baiat foarte gras de vreo 13-14 ani, imbracat cu haine foarte largi, shapca, lant, casti in urechi, cu un bulldog urias in lesa fara botnita, cum mergea tzantos si canta cu voce tare manele.

Am vazut o doamna scunda imbracata toata in mov si cu o peruca foarte inalta, am mai vazut o doamna cu peruca nu asa de evidenta, aceasta a doua doamna era insotita de o fetita cam de 10 ani ce mi-a atras privirea prin faptul ca era imbracata ca o femeie de 30 de ani, foarte batranicios.

Am vazut un domn extrem de ciudat care avea forma corpului de femeie dar chipul si mainile de barbat... avea fund, sani etc. dar fatza de barbat... nu am inteles exact ce si cum...

Am vazut haine verde lamaie asortate cu tricouri galbene si rosii, am vazut domnisoare plinute sugrumate de haine dusmanos de stranse chinuindu-se sa stea drepte pe niste toace imposibile, am vazut tineri ce pareau coborati din anii '70, am vazut niste incaltari extrem de ciudate care zici ca sunt copiate din The Flintstones...

Multi, multi oameni, multe culori, multa galagie, o forfota impresionanta prin diversitatea ei. Mi-a placut enorm tot ceea ce am vazut acolo la Romana, langa numarul 9, si m-am intrebat de ce cred oamenii ca lumea din jur este neinteresanta? Este atat de interesanta, extrem de, si ce m-a surprins a fost cat de colorata si diversa este. Chipuri marcante, haine atipice, efectiv multi, multi indivizi... nu o masa de oameni, ci multi indivizi mergand pe acelasi trotuar, mult mai frumos ca la televizor.

Daca vreodata va opriti din drum, mers, si priviti in jur mi-as dori tare sa imi impartasiti ceea ce vedeti, cred ca am descoperi lucruri extraordinare despre lumea din care facem parte.

Cuvintele sederii mele acolo:

culoare, diversitate, atipic, special, frizand ridicolul, individualitate, trasaturi unice, personaje, masti, costume, fascinant