Momente pure

Momentele pure sunt acele momente pe care le resimti din plin cu toata fiinta, momente am putea sa le spunem perfecte, care ne coloreaza viata intr-o maniera de nedescris.

Pentru mine aceste momente nu sunt ca cele din reclamele la bere, la parfumuri, geluri de dus sau creme. Eu cand ma gandesc la asemenea momente imi vin in minte acele dimineti in care in copilarie stateam in pat si citeam pana ma durea stomacul de foame, pana efectiv nu mai rezistam fizic si trebuia sa ma rup din paginile cartilor care ma fascinau cu povestile lor.

Imi vin in minte momentele de reintalnire cu familia mea, momente in care redevin un copil mic si rasfatat, in care pot uita de orice tip de responsabilitati si pur si simplu sa ma bucur. Momentele cand scriu si cuvintele, imaginile provoaca in mine o agitatie placuta si greu de controlat. Momentele in care descopar ceva nou si extraordinar, ceva ce nu cunoscusem pana atunci, o carte, o idee, un gand, un sentiment, un personaj.

Momentele in care simt si vad ca incet dorintele prin contur, in care vad ca alegerile mele sunt juste si ma validez eu pe mine in proprii ochi. Momentele in care simt ca inteleg, ca stiu, ca pot si ca imi doresc. Un moment pur a fost momentul in care am facut cunostinta cu mine.

Mai exista evident si momentele pure create in relatie.

Viata este plina de momente pure si uneori chiar si clipele pe care atunci cand le traim nu le resimtim ca neaparat extraordinare, in retrospectiva capata o oarecare aura si uneori constatam ca de fapt si ele prin linistea lor, sau prin agitatia lor, ne-au adus extrem de mult si au lasat niste urme demne de luat in seama in noi.

Am asa un feelin' ca deja va intrebati cam unde vreau eu sa ajung cu momentele pure, nu vreau sa ajung nicaieri, doar ma gandeam ca este aiurea ca uneori nu ne traim prezentul cand de fapt el este una dintre cele mai importante perioade din viata noastra.

Ce a fost a fost, ce va fi construim, ce este alegem.

O doamna mi-a spus ceva la un moment dat, ca ce regreta dansa legat de tinerete, este faptul ca nu era prezenta in ea, ca nu si-o traia, ca mereu astepta ceva, mereu se proiecta pe sine undeva in afara zilelor de atunci. Cand va avea job, cand va avea sot, cand va avea propria casa, etc. Iar acum ca toate aceste lucruri se implinisera nu se putea abtine sa nu resimta o unda de regret pentru momentele in care nu fusese prezenta in propria viata atunci, in momentul in care traia.

Mi-a placut ce mi-a spus doamna caci si eu cred ca dansa, cu avantajul ca eu imi traiesc momentele pe care le am acum planuind pentru altele viitoare. Si am simtit ca uite, abordarea mea este cea buna, si am avut un moment pur eu cu mine.

Viata chiar merita traita, iar momentele pure sunt cu mult mai multe decat credem noi, trebuie doar sa fim dispusi sa le vedem si sa le savuram (plus ca noi le si cam cream).

Eu cred ca ar trebui sa fim prezenti in viata noastra si sa o traim cat putem de bine si de frumos atunci cand se intampla, evitand astfel regretele clipei care a trecut.