Nefumatul, ingrasatul, mingea si eu

Ca deh se poarta, dupa cum v-am anuntat acum vreme, m-am lasat de fumat. Da, inca nu fumez, inca rezist, ce e drept imi e mult mai usor acum decat in prima saptamana, acum in mod surprinzator mi se intampla sa uit uneori, in acele momente in care de obicei as fi fumat, ca imi doresc o tigara. Presupun ca asa sunt eu, am memoria mai scurta, chiar si cand este vorba de viciile mele, sau poate dorinta este mai mare decat credeam eu.

Sincer, si sper sa nu supar nici un nefumator acum, nu prea vad multe avantaje la chestia asta cu nefumatul. Sunt niste avantaje de ordin personal pe care nu le pot mentiona, este avantajul incontestabil al banilor, in rest... doar imi e dor sa fumez, dar presupun ca imi va trece in curand, sper cel putin. Oricum, acum s-a creat asa un bulgare de zapada ca parca nu as vrea eu sa ma reapuc, desi poate imi arde buza uneori, caci as dezamagi niste oameni pe care ii iubesc, si asta chiar nu imi doresc sub nici o forma.

Un travaliu aparte in procesul asta de lasat de fumat este faptul ca pe langa faptul ca trebuie sa te abtii sa nu fumezi, trebuie sa te abtii si sa nu rontai sau papi excesiv, deci te abtii de mai multe ori de le mai multe lucruri in acelasi timp... Now, how can that be fun?!? Nu este fun deloc, este chiar stresant dar deh, asta este, traim si experimentam, invatam, perseveram.

Din ciclul: Errare humanum est, perseverare diabolicum. in viata mea si-a facut aparitia un obiect minunat de rotund si gumos menit sa ma ajute sa dau jos kilogramele pe care le adaug ca urmare a rontaitului compulsiv determinat de lasatul de fumat. O minge uriasa de gimnastica, gri- argintie, gumoasa si fina cu care ma joc eu si fac gimnastica pentru a slabi intr-un mod amuzant de antrenant.

Ce sa va spun despre mingea mea?!? Imi este extrem de drag de ea si de cate ori o vad pe acolo fac ochii mari la ea si imi vine sa ma duc sa topai pe ea... putin compulsiva eu asa, dar deh cu totii avem slabiciunile noastre important e sa stim sa le folosim in avantajul nostru. Eu am o slabiciune pentru mingi, in special mari, de fapt pentru obiecte care sfideaza marimea lor naturala, fie supradimensionate, fie subdimensionate, asa ca mingea mea uriasa a fost aleasa cu skepsis, caci stiam ce efect va avea asupra mea.

Ma gandeam aseara cand ma jucam cu mingea, ce tare ar fi sa imi rup gatul sau sa ma accidentez cu ea si sa scrie la necrologul meu: A murit jucandu-se cu o minge uriasa de cauciuc! M-am distrat un pic pe seama mea si mi-am zis ca nu e ceva chiar asa de rau, as muri jucandu-ma, oricum mult mai bine decat sa scrie: Si-a fumat/ mancat/ baut viata...

Pai nu?