Nu pot

Cand crestem, uneori, unora dintre noi, ni se spune in mod repetat Nu poti face aia sau aia sau aia! cu sensul de Nu ai voie, nu ar trebui, nu este permis, nu este bine. Auzind acest nu poti repetat obsesiv, in timp, pe tot parcursul dezvoltarii noastre, la un moment dat ne punem de acord cu cei din jur si incepem si noi sa credem si sa spunem Nu pot.

Astfel ajungem sa ne raportam la viata in functie de toate lucrurile pe care nu putem sa le facem. Nu pot avea o relatie. sau Nu pot sa fac fata scolii. sau Nu pot sa ma descurc la job. sau Nu pot rezista stresului. sau Nu pot vorbi in public. sau Nu pot vorbi cu oameni noi. etc. Exemplele sunt nenumarate, iar noi cand privim in jur vedem toate lucrurile pe care nu le putem face, uneori ignorand total ceea ce putem face, desi putem face extradordinar de multe, insa noi nu ne atingem potentialul, uneori nici macar nu incercam, caci suntem blocati in acest nu pot paralizant.

Stim daca suntem capabili de ceva, daca putem, doar daca incercam acel lucru, daca insa renuntam din start deoarece vocea din interior ne spune ca nu putem, nu vom sti niciodata daca am fi reusit sau nu. Ne putem dezvolta incercand lucruri noi, extinzandu-ne cunostintele si largindu-ne experientele, ori daca noi nu incercam sa facem acele lucruri care ne provoaca (anxietate ), atunci nu vom creste si nu ne vom cunoaste potentialul.

Nu pot nega (vedeti cum mi-a scapat acest nu pot, ba pot si voi reformula ), nu neg ca este dificil sa schimbam un mod de a gandi si de a ne percepe care ne-a fost inculcat din copilarie, insa daca suntem atenti la discursul nostru interior si daca de fiecare data cand ne prindem ca ne autolimitam spunand nu pot ne corectam, eu cred cu tarie ca putem crea un mod nou de abordare a propriei persoane si a provocarilor din viata noastra.

Cand spunem nu pot ne setam de asa maniera incat chiar nu putem, ne convingem singuri de veridicitatea spuselor noastre, desi nu au nicio baza reala, si le transformam in realitate. Nu stim daca putem sau nu putem ceva decat dupa ce incercam acel lucru. Si daca din intamplare nu putem din prima, solutia este sa incercam din nou si tot asa pana cand reusim, nu sa ne spunem Vezi, stiam eu ca nu pot! si sa abandonam. Asa cum nu ne nastem invatati, tot asa nu ne nastem cu abilitatea innascuta de a face fata tututor provocarilor, dar acest lucru este ceva ce poate fi dobandit prin experienta, perseverenta si mai ales prin dorinta de a face acest lucru.

Imi pare fascinant cum niste cuvinte aparent inofensive pot determina intreg cursul unei vieti si mai ales imi pare inacceptabil ca noi sa le permitem sa faca asta. Noi, propria noastra persoana, suntem singurii care trebuie sa ne determinam si construim cursul vietii. Ce ziceti? Putem sau nu putem?