Oamenii invizibili

Azi am auzit ceva interesant intr-un film. Ceva ce mi-a placut si m-am gandit ca poate ar trebui sa il imparatasesc. Un domn foarte batran ii spune unei domnisorici ca cel mai urat lucru la a fi batran este ca Devii invizibil. Si continua el sa dezvolte idea spunand ca atunci cand esti tanar esti intr-un anumit fel, frumos, urat, destept, prost, etc., dar atunci cand imbatranesti nu mai esti nimic, esti pur si simplu batran si devii invizibil.

M-am gandit cand a spus asta ca se poate sa fie asa, chiar se poate ca atunci cand imbatranim, sa devenim pur si simplu o masa nedefinita de oameni, pe care ceilalti nu ii mai individualizeaza dupa nici un criteriu, caci nu mai prezinta interes. Nu mai prezentam interes sexual deci nu mai suntem frumosi sau urati, nu mai suntem productivi deci nu mai conteaza asa de mult capacitatea noastra intelectuala, hmmm... ce chestie, desi am trait, desi poate stim sau am facut atatea, desi am cunoscut atatea putem ajunge sa nu mai reprezentam nimic...

Oricum, acesta ar fi sa zicem punctul de vedere al celor din jur, mie insa imi pare foarte important si punctul nostru de vedere asupra propriei persoane, chiar si atunci cand nu mai reprezentam nimic pentru ceilalti, noi tot suntem cea mai importanta persoana pentru noi insine, asa ca, desi, poate invizibili pentru restul, preocupati sa isi traiasca propriile vieti, mereu sa fim vizibili pentru noi insine, indiferent de varsta.

Credeti ca se poate?