pagini de jurnal

M-am gandit sa scriu acest micut blog cu tema depresiei pt ca am ascultat cate ceva pe pagina principala a sitului legat de depresie. Legat de cartea lui Sorin Ene,evadare din infern.

Eu am un prost obicei de a ma uita doar la dramele si la durerile din viata mea. Nu vad evolutia. Ma blochez doar pe partea negativa.Nu vad evolutia!!!!

De la o vreme am o mica problema...una existentiala si imi multe probleme. E o chestie foarte intima pot zice si nu vb despre asta.

Am stat eu si m-aqm gandit,cateodata mai am eu momentele mele de gandire,de introspectie si am observat ceva..ciudat.Cel putin din punctul meu de vedere.

Credintele mele fundamentale sunt ceva de genul "nu detin control asupra mea "si "nimeni nu ma intelege " si ar mai fi faptul ca eu consider ca daca cineva m-ar cunoaste nu ar mai vrea sa aiba de a face cu mine,adica pe principiu nu merit sa am pe cineva.

Am sa povestesc un pic din starile prin care trec acum. Sunt un pic speriata,ma simt singura si dezorientata. SIncer am pierdut notiunea de prieten.

Pt prima data de cand scriu aici imi e rusine ce voi scrie.Stiu ca situl e populat din ce in ce mai mult,ca unii ma cunosc binisor si poate de asta imi e rusine.Imi e greu sa accept cum voi fi primita.Gasisem aici un loc unde puteam spune tot ce imi trece prin cap fara probleme si ne incurajam unu pe altu.ACum am facut ceva ce imi e mie greu sa imi iert.

AM sa fac un rezumat.

De la o vreme am constatat ca am o frica/teama excesiva.

AM constata ca am o mare lipsa de incredere in propria mea persoana.

AM hotarat sa imi impun anumite reguli innainte de a ma mai aventura in vreo relatie sau a mai face ceva pe acest domeniu.Dar se pare ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la magazin.

De ceva vreme trec de la o stare la alta.In general aceasta trecere e efectul unei cauze.Mereu se intampla cate ceva...insa am constientizat ca e normal sa am si sentimente negative cand e vb de ceva rau,caci nu poti fi mereu zambaret.

Cu toate ca uneori postarile mele de aici par negativiste nu sunt chiar asa negativista,din contra zambesc destul de mult ,doar ca uneori simt nevoia de a-mi pune acel off....pe care in viata reala e mai greu pt ca simt ca as impovara lumea si nici nu stiu cat ar intelege ceea ce simt eu.