Cablu= multe programe tv la care ma uitam sporadic.

De curand in viata mea a avut loc un eveniment important. Nu mai am cablu. Trebuie sa mentionez ca a fost un concurs de circumstante voluntar cel care a dus la acest deznodamant. Adica plecarea cutitutei dolce de pe televizor. Acum, televizorul sta acolo tacut si stingher, iar eu il privesc cu ambivalenta.

Nu pot rezista tentatiei de a va scrie cateva cuvinte si despre calatoria de ieri.
Am plecat de acasa si inca din taxi am auzit ceva de mentionat, taximetristul a spus la un moment dat: Multumesc multiplicat!, nah, ca pe asta nu o stiati.

Jurnalul Capitanului data: 02.08.2009

Vreme frumoasa in Madrid, bine tehnic eu ma aflu in San Sebastian de Los Reyes, care este la 10 minute de Madrid, deci tot Madrid e. M-am trezit si am scos varful nasului afara si un vanticel racoros m-a facut sa inspir adanc. Ahhh Espagna! Eu personal ador Spania, nu stiu cum o percep alti oameni, poate nici nu conteaza, dar pentru mine Spania este o tara de suflet.

Iata ca a venit si acel minunat moment din an in care negrii mititeti ca mine se retrag gloriosi pe cararile vacantelor lor. Vacante rare, vacante scurte, dar ce sa ii faci asta e viata in societatea moderna corporationista de consum uman.

Stiati ca atunci cand faceti un lucru pozitiv pentru dvs. se poate ca astfel sa faceti un lucru pozitiv si pentru altii?

Stiu ca ne punem pe noi insine pe primul plan, dar sincer, cel putin pentru mine, acest lucru este un bonus extraordinar de frumos. Sa va explic ca sa intelegeti de unde povestea inspirationala .

In aceasta dimineata cand ma dau jos din autobuz, ultimul din cele patru mijloace de transport pe care trebuie sa le schimb pana la munca, sunt surprinsa de un vant placut de vara imbinat cu cateva raze de soare.

Inchid ochii, inspir adanc si sunt coplesita de o stare de bine si de frumos.

Aerul are un miros proaspat, fructat iar vantul cand putin rece, cand caldut imi infioara pielea si ma face sa ma simt ca pe malul unei ape. Parcarea uriasa pe care urmeaza sa o traversez pare a fi o oaza de liniste si tacere in nemiscarea ei. Dimineata este goala si pare cu mult mai mare decat probabil este.

Uneori seara cand ma indrept spre casa traversand marea campie a Baraganului, fara sa vreau, fara sa stiu cum, fara avertisment sunt invadata de imagini si fragmente din copilarie. Dintr-o anumita parte a copilariei mele, o parte pe care atunci cand o traiam nu imi era draga in mod special, poate chiar din contra o resimteam ca o pedeapsa, ca o corvoada.
Acum insa, cand imi este adusa inapoi nu mai simt tot acel negativism care ma coplesea in copilarie, ce-i drept nu simt nici positivism si nici nu idealizez, ci doar imi aduc aminte cu drag ca de parti din mine.

Azi, nu o zi foarte buna la munca. Mai multe lucruri exasperante, chestii trestii, si toate aceste ievenimente din nou au facut sa ma ia amok-ul si sa incep sa caut joburi. Si tot cautand eu asa, la un moment dat ma surprind, eu pe mine, contempland idea unui job far-out, si constientizez "Daca eu doar si consider posibilitatea acestui job, inseamna ca ceva este foarte putred in Danemarca, poate mai putred decat cred eu."

Totdeauna mi-au placut aceste cuvinte spuse de Caragiale, pentru ca si eu in felul meu ma regaseam in ele...

Aceste cuvinte au fost folosite cel mai adesea, si inca sunt, pentru a exprima arta poetica, crezul poetic al lui Caragiale. De curand insa am aflat si contextul in care autorul le-a rostit.

Hai ca azi sunt in ton cu Gandul zilei

Unul dintre 'bagajele' mostenite, in cazul meu, de la parintii mei este anxietatea. Parintii mei sunt anxiosi pana in panzele albe, nu stiu daca au fost asa mereu sau daca asa au ajuns ca si rezultat al experientelor din viata lor, dar uneori sunt uimita cand identific unele comportamente pe care mi le-au transmis. Adica le vad la ei si recunosc radacinile unora din starile mele.